Puțină libertate. Și multe probleme

– Indexul libertății presei, ediția 2022 –

Există vreun instrument care măsoară cu precizie libertatea presei în lume? Studii se tot fac. Însă nici unul nu e atît de riguros, de nuanțat ca „Indexul libertății presei” realizat de organizația Reporteri Fără Frontiere. Studiul documentează situația presei și a libertății de exprimare în 180 de țări prin rapoarte detaliate de cercetare care urmăresc cinci criterii: contextul politic, cadrul legislativ, contextul economic, contextul socio-cultural și siguranța jurnaliștilor. Fiecare raport de țară evocă cele mai importante modificări legislative care reglementează profesia ori statutul jurnaliștilor și cazurile și necazurile lor precum și contextul general. Pentru a genera un top, un clasament al țărilor în funcție de gradul de libertate.

Ediția de anul acesta atrage atenția asupra amplificării „haosului informațional”, pe care îl pune pe seama unei „duble polarizări”. E vorba, pe de o parte, de „polarizarea presei”, cu „dezvoltarea mass-media de opinie în sensul «foxificării» știrilor“ (după modelul canalului conservator american de televiziune Fox News) și de „banalizarea circuitelor de dezinformare”, avînd ca rezultat fracturi în interiorul statelor. Pe de altă parte, e vorba de „polarizarea între state”, mai exact între societățile deschise și regimurile despotice, care controlează politic fluxurile de informații. Invadarea Ucrainei de către Rusia ar fi cel mai grăitor exemplu în acest sens. Tocmai pe fondul războiului din Ucraina, RSF a luat decizia să modifice intervalul de referință al cercetării pentru a lua în considerare și perioada ianuarie-martie 2022. În martie, într-o scrisoare trimisă procurorului Curții Penale Internaționale, organizația a subliniat „caracterul repetitiv” al atacurilor ruse împotriva instituțiilor de radio și televiziune din Kiev și din restul Ucrainei. Acestor atacuri armate care vizează direct capacitatea de difuzare a informației pe teritoriul Ucrainei li se adaugă și atacuri cibernetice vizînd site-uri de știri. Iar invazia a fost precedată de un „război de propagandă”. Oarecum similar, China (locul 175 în clasament) își folosește arsenalul legislativ „pentru a-și limita populația și a o separa de restul lumii, în special în Hong Kong”, care a coborît de pe locul 80 pe locul 148 în clasament odată cu preluarea puterii de către guvernul central de la Beijing.

În fruntea clasamentului se află Norvegia (1), Danemarca (2) și Suedia (3) – nu e nici o surpriză. Două foste state comuniste ocupă poziții fruntașe: Estonia (4) și Lituania (9). Franța urcă opt poziții în clasament față de anul trecut, plasîndu-se pe locul 26. Urcarea în top intervine după ce Ministerul de Interne a modificat regulile de intervenție a forțelor de ordine în timpul manifestațiilor pentru a permite prezența jurnaliștilor (și siguranța lor) chiar și în timpul evacuărilor în forță. Însă, potrivit raportului, situația presei în Franța e departe de a fi ideală: jurnaliștii se confruntă cu violență verbală, cu amenințări, uneori chiar și cu violență fizică (în timpul manifestațiilor), iar industria media din Franța e deținută de o mînă de oameni de afaceri, ceea ce reprezintă un risc pentru pluralism.  

În Germania situația s-a deteriorat. Țara a căzut cu trei poziții în clasament, plasîndu-se  anul acesta pe locul 16. Există trei motive pentru ușoara deteriorare: o modificare legislativă care îi expune riscului atît pe jurnaliști, cît și pe sursele lor, scăderea diversității media și, mai ales, violența autorităților în timpul demonstrațiilor (e vorba în principal de protestele împotriva măsurilor antipandemice). Evident, țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă... 

România a scăzut cu opt poziții față de indexul de anul trecut, ajungînd pe locul 56. (Republica Moldova e pe locul 40.) România părăsește categoria țărilor cu o situație „satisfăcătoare” și intră în categoria celor cu o situație „problematică”.

73% din cele 180 de țări evaluate se află într-o situație considerată „foarte gravă”, „dificilă” sau „problematică” privind libertatea de muncă a jurnaliştilor. E aceeași proporție ca anul trecut. Însă numărul țărilor în care situația este „foarte gravă” (28) a atins un record. În coada clasamentului se află Turkmenistan (177), Eritreea (179) și Coreea de Nord (180). E vorba de țări în care statul deține controlul total asupra fluxului de informații, de regimuri în care nu se întrevede nici o speranță de schimbare.