Puterea afrodisiacă

Publicat în Dilema Veche nr. 378 din 12-18 mai 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Legendă: Se spune că în timpul vizitei lui Nixon în China din februarie 1972, Mao Zedung a vrut să arate cumva omologului său american că ştie multe. Deşi discuţiile lui Nixon erau programate să aibă loc cu premierul Ciu En Lai, preşedintele (pardon!, Preşedintele) care şi-a legat numele de Marele Salt Înainte, de Revoluţia Culturală şi de atîtea alte istorii îngrozitoare, a vrut să-şi marcheze teritoriul şi să arate greutatea pe care o are. Se spune că, la un moment dat, în timpul întrevederii oficiale dintre cei doi lideri, Mao l-a abordat brusc pe Henry Kissinger, pe atunci asistent al preşedintelui american pentru probleme de securitate, spunîndu-i: „De multă vreme mă intrigă ceva în privinţa dumneavoastră“. „Ce anume?“, a întrebat Kissinger. „E o chestiune personală, dar totuşi o ridic pentru că, repet, mă intrigă. Cum se face că sînteţi atît de urît, gras, complet neatractiv şi, totuşi, aveţi în patul dumneavoastră atît de multe femei?“ Desigur, liderul chinez voia să atragă atenţia americanilor că serviciul său de spionaj lucrează intens la Washington, informîndu-l inclusiv în privinţa aventurilor erotice ale celui pe care connaisseurii administraţiei Nixon îl numeau „preşedintele din umbră“. Replica lui Kissinger a urmat imediat, a făcut epocă şi este şi astăzi citată de cîte ori vine vorba: „Puterea, domnule preşedinte, este cel mai irezistibil afrodisiac“. Încîntat, desigur, de propria formulare, Kissinger însuşi a mai repetat-o public de multe ori.

Efectul afrodisiac al puterii, parcă mai puternic la început de mandat şi tot mai discret pe măsură ce se apropie alegerile, are o fenomenologie mai vastă decît s-ar crede. Nu vreau să scriu aici despre amantele, metresele şi favoritele puterii, despre domniţele care suspină în preajma junilor cu piepturi bombate prin sacouri ministeriale sau altele asemenea. Nu acest efect afrodisiac mă îngrijorează, pentru că, la urma urmei, faptul că interesul pentru un bărbat care devine ministru sau ambasador creşte exponenţial pe piaţa budoarelor e cel mai inofensiv lucru într-o ţară care, în general, a fost mutilată de incompetenţă, corupţie şi cinism. Mă îngrijorează cel mai mult acel efect afrodisiac al puterii care îl face pe cel ajuns acolo, sus, să se îndrăgostească de sine însuşi. Consecinţa cea mai periculoasă a forţei afrodisiace a puterii este efectul ei narcisic. La noi, primul care sucombă efectului afrodisiac al puterii este chiar cel care o are.  

Întotdeauna m-am întrebat ce poate fi în mintea unui om îndrăgostit de sine însuşi. Cînd se scoală de dimineaţă, se duce în baie, se uită în oglindă şi, Doamne!, deodată se înfioară de minunăţia pe care o vede. E atît de îmbătat de propria-i viziune, încît nu se poate transporta de colo-colo decît în clipiri de girofar şi sunet de sirenă. Nu poate să şadă decît în cabinete cu ferestre înalte, acoperite de falduri grele, imperiale, iar paşii nu-i mai pot călca decît pe parchet italian, din acela cu lame subţiri şi lungi. Nu poate lăsa aghiotantul să care hîrtiile decît în servietă din piele de Córdoba şi nu mai poate decît să aibă un fel aparte de a privi lumea din jur – amestec de preocupare şi condescendenţă. Toate astea se întîmplă pentru că ajunge să fie atît de încîntat de sine, încît nu mai poate decît să-şi acorde cel mai rafinat tratament posibil. Ajungi să te admiri enorm pentru fiecare hîrtie pe care o semnezi, pentru fiecare cap care se pleacă servil cînd treci ca un prinţ prin culoare lungi, pentru fiecare vorbă pe care o scoţi şi aplaudacii o preiau ca un ecou viu – în asemenea clipe e greu să-ţi rezişti. Te îndrăgosteşti de tine însuţi cît ai zice „ministru“. Devii atît de important pentru tine însuţi încît chiar ajungi să crezi că eşti important pentru ţară, că ai un destin istoric, că aripile acestea care ţi-au crescut din umeri sînt chiar aripi de înger cu misiune salvatoare. La fiecare schimbare de putere din România avem parte de asemenea indivizi – grupul celor seduşi definitiv de aromele afrodisiace ale puterii se reproduce, se împrospătează după o regulă naturală misterioasă.  

Puterea este, de fapt, un şir de ritualuri şi de false prejudecaţi. Ritualurile sînt cele mai interesante, prejudecăţile sînt triste. Un ritual, de pildă, e acela al privirii în sus spre demnitar. Pînă mai ieri era egal cu sine însuşi, îl băteai pe umăr şi el răspundea cu un zîmbet. După numire, ia distanţă şi îţi cere, cu privire aspră, să nici nu te gîndeşti la bătaia pe umăr, ci să asculţi cu atenţie ce ţi se spune. Înainte stătea de vorbă, acum are ceva să comunice. Îţi cere, în fond, să te conformezi unui ritual. O prejudecată falsă este aceea că, dacă eşti la putere, îţi e bine. Ai de toate, cum s-ar zice. Am fost şi eu sub acest „corn al abundenţei“. Sincer, prefer opoziţia. În opoziţie lucrurile sînt mai clare, perspectiva e mai tranşantă şi angajamentul mai ferm. La putere, totul e amalgamat, nimic nu e simplu, nuanţele invadează peisajul pînă la eradicarea oricărui relief şi loialităţile sînt, parcă, mai fragile. În opoziţie, dacă faci concesii se cheamă că trădezi, la putere, dacă faci concesii se cheamă că guvernezi. În fine, în opoziţie am găsit mereu un fel de solidaritate cu lumea, pe care nu am găsit-o niciodată la putere. Gîndiţi-vă la cel mai complet tratat despre putere scris vreodată – dramaturgia lui Shakespeare – şi îmi veţi da dreptate. Sentimentele puternice, vitale, curajul şi demnitatea, loialitatea şi eroismul sînt ale opoziţiei. Odată ajunşi la putere, oamenii se recolorează în tonuri mai palide, devin machiavelici sau hamletieni, adică decad. În fine, acesta este cel din urmă efect al forţei afrodisiace a puterii – ca orice afrodisiac, de fapt, puterea te face să-ţi pierzi minţile. Există o singură şansă să te ţii bine: cultura. Dacă ai obişnuinţa exerciţiului cultural, poţi scăpa, dacă nu, afrodisiacul îşi face efectul imediat.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.