Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?

Ha, ha, asta e gluma secolului! Păi, cum am putea vorbi despre aşa ceva? Cum să pretindem că sînt multe echipe venite şi destule nechemate?! Nici vorbă! Sînt prea puţine, dom’le, puţine rău! Dovada irefutabilă e că peste patru ani vom avea nu 36, ci 48! Dacă vi se pare că acum anumite formaţii, cum ar fi Qatar (dar pe actualele gazde nu le vom mai vedea la Cupa Mondială decît atunci cînd protocoalele fostului înţelept al Nyonului, Infantino, vor urca miza la 64, ba chiar la 128 de echipe) ori Canada, de o naivitate înduioşătoare, chiar şi Costa Rica sau Japonia, capabile de ce-i mai bun şi ce-i mai rău, sînt prezenţe exotice, poate vă mai gîndiţi. În 2026 vom avea toată floarea ce pricopsită a mediocrităţii unor continente care trebuie băgate în seamă pe alte criterii decît cele fotbalistice. Numărul echipelor calificate din zona Americii de Nord, Centrale şi Caraibelor, precum şi din cea a Asiei, aproape că se va dubla. În CONCACAF, al cărui fost şef a fost extras cu cătuşe la mîini de Justiţia americană dintr-un hotel elveţian, sînt cîteva echipe care vor avea locul la CM asigurat pe vecie chiar şi dacă ar juca într-un picior. Mexic, lamentabilă în Qatar pînă la vremea acestor rînduri, Canada şi SUA pot fi de acum trecute pe listă forever. Dar şi Honduras, El Salvador sau Costa Rica pot deja sărbători, căci această confederaţie va avea șase locuri, posibil șapte, la turneul final. Iar adversarele celor de mai sus, dintre care doar SUA şi Mexic au cu adevărat faţă mondială, sînt marile puteri ale fotbalului numite Anguilla (ţara, nu peştele), Bahamas (cea mai mişto deplasare), Bermuda, unde se joacă în bermude, Insulele Caiman (atenţie la crocodili!), Curaçao (atenţie la consumul de alcool!), Montserrat (nu regretata soprană), Santa Lucia (vîslind pe sub Rialto) sau Insulele Turks şi Caicos, pentru care m-am găsit nici o rimă. Asta în vreme ce vor continua să stea acasă naţiuni precum Cehia, Norvegia, Suedia, Bosnia, Irlanda şi altele. Pe noi ne-am trecut la „şi altele“, no offence. Fotbalul e o sărbătoare, OK, dar ce sărbătorim? Banii, voturile, complicităţile, puterea unora, iată ce ni se propune. Jocul? Fie diluat, fie întemniţat în sisteme din fier-beton care trimit pasiunea pe plajele în care se practică alte sporturi. Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii. Dă-l încolo de fotbal, goluri să fie!