Punere sub acuzare
Procedura de punere sub acuzare intervine într-un moment cum nu se poate mai nepotrivit pentru Donald Trump. Aflat spre finalul mandatului prezidențial, el speră să fie reales în noiembrie. Procesul îi erodează credibilitatea și îl expune criticilor. Anul electoral începe prost pentru Donald Trump. Probabil că mulți dintre alegătorii săi îi vor reevalua performanțele și contraperformanțele în contextul în care mass-media din SUA urmăresc asiduu audierile de la Senat. Din punct de vedere economic, Donald Trump a livrat ce a promis: șomajul a scăzut considerabil, niciodată rata de ocupare a forței de muncă nu a fost mai mare ca acum – iar pentru cetățenii americani, acesta e un indicator important. Pe de altă parte, Trump a înscris SUA pe un curs al izolaționismului. „America first“ a însemnat abandonarea multilateralismului, denunțarea unor tratate și acorduri internaționale și, în general, o reorientare a relațiilor internaționale către schimburi cu profit cuantificabil și imediat. Războiul comercial cu China a generat efecte imprevizibile pe piața americană. E drept că unele ramuri industriale sînt protejate prin introducerea unor taxe de import pentru produsele din China. În schimb, alte ramuri au fost afectate de taxele pe care chinezii le-au pus, simetric, pe importurile din SUA. În fine, obsesia pentru zidul de la granița cu Mexicul a adîncit clivaje, a antagonizat, a radicalizat cetățenii. Toate acestea sînt puse acum în discuție, disecate în talk-show-uri și readuse în atenția publică. Procesul de punere sub acuzare e ca un soi de bilanț provizoriu al mandatului lui Donald Trump.
Președintele se confruntă acum cu două capete de acuzare. În primul rînd, e acuzat că a cerut sprijin (indirect) din partea Ucrainei pentru a cîștiga un al doilea mandat în noiembrie. Mai exact, se bănuiește că i-a oferit președintelui ucrainean sprijin financiar din partea SUA și i-a promis o întîlnire la Casa Albă, cerîndu-i, în schimb, ca Ucraina să inițieze o anchetă judiciară cu privire la afacerile din Ucraina ale adversarului său democrat, Joe Biden. În termenii Constituției americane: abuz de putere. Trump mai e acuzat că a vrut să obstrucționeze ancheta inițiată de Congres atunci cînd a interzis staff-ului de la Casa Albă să depună mărturie în cadrul audierilor inițiale din acest proces, de anul trecut.
Ambele acuzații sînt subțirele: ele pot fi demontate cu ușurință, dar la fel de lesne pot fi și susținute. Însă aceasta nu e o anchetă judiciară, ci un proces politic „judecat“ de senatori. Apărarea lui Trump s‑a bazat, cel puțin în prima fază, pe faptul că cele două acuzații nu îndeplinesc standardele constituţionale cerute pentru suspendarea președintelui: abuzul de putere nu se numără printre infracţiunile şi delictele „grave“. Ba chiar, susțin avocaţii lui Trump, abuzul de putere nu este menționat ca o infracţiune: de vreme ce preşedintele nu a comis o infracţiune pasibilă de condamnare în instanță, el nu poate fi pus sub acuzare de Camera Reprezentanţilor.
Constituția SUA este ambiguă în ceea ce privește procedura de punere sub acuzare. Regulile generale au fost stabilite pe baza unui precedent: procesul de impeachement în care a fost implicat președintele Andrew Johnson, în 1868. Johnson și-a păstrat funcția. Și Bill Clinton a trecut printr-un proces de punere sub acuzare în 1999.
E destul de clar că procedura are foarte puține șanse de izbîndă. Pentru suspendarea președintelui e nevoie de o majoritate de două treimi din voturile senatorilor (67 de voturi din 100). În Senat, democrații ocupă doar 47 de fotolii, față de 53 de mandate, cîte au republicanii. E de așteptat ca președintele să fie achitat. O majoritate simplă a senatorilor (51) ar putea să decidă prin vot încheierea procesului. În cazul foarte improbabil în care Donald Trump va fi găsit vinovat, el va fi suspendat din funcție, fiind înlocuit pînă la alegeri de vicepreședintele Mike Pence.
Republicanii vor un proces cît mai rapid care să se soldeze, evident, cu achitarea președintelui. Democrații, în schimb, speră să obțină, dacă nu suspendarea președintelui, atunci măcar un proces lung, greoi și, pe cît posibil, public, care să-l incapaciteze pe Donald Trump și să-i tulbure agenda curentă. E, dacă vreți, o precampanie electorală.
