Programe de politică externă

Publicat în Dilema Veche nr. 240 din 18 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

E vremea programelor de guvernare! Partidele politice lansează programe de guvernare, la pachet cu premieri, doar-doar vor convinge electoratul că se pricep şi pot. În materie de politică externă, programele cam seamănă între ele. Toate anunţă acelaşi scop: creşterea rolului României în cadrul UE şi consolidarea reputaţiei noastre în cadrul NATO. În plan secund, toţi vor relaţii bune cu europenii, cu americanii, cu ruşii, cu întreaga lume. De asemenea, toţi vor mai multă consistenţă pe direcţiile "postmoderne" ale diplomaţiei, precum diplomaţia culturală, parlamentară, publică. De ani buni încoace se vorbeşte apăsat despre diplomaţia economică, dar cîte vorbe, atîta non-acţiune. Nu cred că există segment al serviciului public românesc mai nereformat decît cel al diplomaţiei economice. Aşadar, nimic nou. Veţi spune, cu îndreptăţire, că programele de guvernare dedicate politicii externe nici nu trebuie să fie altfel: în lumea democraţiilor, mişcările nu au voie să fie bruşte, iar credibilitatea şi predictibilitatea sînt valori esenţiale pentru a participa la discuţii şi decizii. În plus, plasarea într-o poziţie favorabilă în lumea democraţiilor este un proces cu mult mai îndelungat decît un ciclu de guvernare. Numai că programele de politică externă anunţate, aşa cuminţi cum e bine să fie, ar trebui să se concentreze ceva mai mult pe remedierea deficienţelor deja evidente în exprimarea noastră internaţională. În general, cred că ar trebui să plecăm de la constatarea că toate mecanismele de control ale lumii unipolare s-au frînt. Mai mult, să admitem că lumea unipolară e istorie. A existat pentru o perioadă de timp mult prea scurtă faţă decît s-a vorbit despre ea. Înainte de a mai experimenta cine ştie ce invenţii bazate pe calcule de cancelarie şi nu pe cunoaşterea naturii umane, ar trebui să admitem lucid că singurul sistem de securitate valabil se bazează pe echilibrul puterilor. Cheia stabilităţii lumii noastre pare a fi existenţa unor puteri de prim rang cu interese divergente, gardate de naţiuni mai mici, care se menţin în echilibru. Orice formă de securitate "cooperativă", de genul OSCE, este imposibilă. Sistemele de securitate "colectivă", de gen NATO, sînt posibile numai între naţiuni de aceeaşi factură, cu aceleaşi aspiraţii. Deocamdată, ceea ce ne deosebeşte pare mai relevant în contextul competiţiei strategice decît ceea ce ne uneşte. Să speri la o lume în care toate naţiunile sînt ataşate sincer aceloraşi valori pe care le înţeleg în acelaşi fel este o iluzie proprie unui "flower power" şi nu unui politician. Aşadar, ar trebui să fim mai selectivi în planurile de cooperare şi mai atenţi în a ne identifica neprietenii. Apoi, România trebuie să fructifice. Avem o excelentă diplomaţie a angajamentului, dar nu avem o diplomaţie a culegerii roadelor acestui angajament. După ani de probleme, ştim să ne luăm angajamentul şi ştim să ne ţinem cuvîntul. Dar nu ştim deloc să culegem premiul care se cuvine cuiva care asumă responsabilităţi şi le îndeplineşte. Tratamentul consular la care sînt suspuşi românii de către SUA ori incapacitatea de a fructifica economic parteneriate politico-militare în care ne-am adus contribuţia deplină, inclusiv cu militari căzuţi la datorie, sînt revoltătoare şi, din punctul meu de vedere, constituie cea mai importantă slăbiciune a momentului. În mod inexplicabil, aşteptăm să ni se dea, iar cînd cerem, o facem stîngaci şi ineficient. Nu ştim să găsim tonul corect cu care să revendicăm ceea ce merităm. Îngroşînd un pic, aş zice că putem fi doar obraznici sau milogi - nu găsim alt registru. În fine, trebuie lămurit, o dată pentru totdeauna, sistemul deciziei în materie de politică externă. În general, dincolo de circ şi impostură, dincolo de obsesii pro sau contra prezidenţiale, se pot destinge două abordări raţionale. Unii sînt preocupaţi de mecanismul deciziei în sine. Îl vor cît mai cuprinzător, pe ideea că politica externă exprimă o naţiune întreagă şi nu un anumit regim politic, şi cît mai elaborat, în ideea că eroarea este mai puţin probabilă dacă decizia e luată de mai multe minţi. Alţii par mai preocupaţi de viteza cu care se ia decizia şi de posibilitatea de a putea stabili cu precizie răspunderea pentru această decizie, propunînd un sistem al legitimităţii în care cei aleşi direct să aibă întreaga putere de decizie asociată cu întreaga responsabilitate pentru ea. Mărturisesc că mă aflu de partea celor din urmă. Mi se pare că diluarea răspunderii este, în general, regula jocului politic de la noi de 18 ani încoace. Să plimbi o decizie printre avizări şi consultări, cu propuneri plecate dintr-un loc şi semnătura finală plasată în alt loc mi se pare că este, la noi, un fel de a stabili că toţi şi nici unul sînt răspunzători pentru decizie. În privinţa politicii externe, pînă la Traian Băsescu, aproape nimeni nu contesta că ar fi atributul principal al şefului statului. Odată ce Traian Băsescu a scos din minţi mai toate partidele noastre, au apărut şi lecturi mai nuanţate ale Constituţiei şi legilor în materie. Parlamentul a găsit că are atribuţii, Guvernul a găsit şi el că are un cuvînt de spus, ba chiar premierul însuşi cenzurează decizii de acest gen în virtutea faptului că instituţiile principale de execuţie a politicii externe sînt în subordinea sa administrativă. Nu în ultimul rînd, un program de guvernare trebuie să conţină ideile fundamentale de reformă a serviciilor noastre consulare. Precizez că mărirea numărului de consulate şi suplimentarea schemei acestora nu este reforma de care acest sistem are mare nevoie. Mai trebuie încă multe altele.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.