Problemele doamnei Rice

Publicat în Dilema Veche nr. 157 din 9 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În controversata sa carte State of denial, partea a treia a unei trilogii intitulate Bush at War, Bob Woodward - o legendă vie a jurnalismului american - scrie negru pe alb că George Bush sr. este dezamăgit de Condoleezza Rice. "E o dezamăgire pentru mine. Nu s-a ridicat la nivelul funcţiilor pe care le-a avut" - i-ar fi spus jurnalistului, tatăl actualului preşedinte. Imediat după ce cartea a ajuns în librării, secretarul de stat american i-a telefonat bătrînului Bush ca să-i ceară explicaţii. Fostul preşedinte, ani de zile diplomat şi director al CIA, a negat cu abilitate: "Nu am spus aşa ceva şi nu gîndesc în aceşti termeni". Am subliniat cuvintele-cheie, pentru a înţelege că, în limbaj diplomatic, fostul ambasador al SUA în China i-a transmis ceva destul de grav şefului diplomaţiei americane. De atunci relaţiile dintre cei doi s-au răcit considerabil. În orice caz, cartea lui Woodward, apărută în toamna anului trecut, este primul document credibil care arată că există un criticism serios la adresa actualului secretar de stat american, în chiar sînul familiei care domină Partidul Republican la această oră. Doamna Rice are, desigur, fanii ei. Există un site dedicat ei, în care admiratorii semnează continuu o petiţie prin care o roagă să candideze la prezidenţialele din 2008, prestigioase reviste de profil o declară cea mai elegantă femeie de lume, iar materialul publicat recent despre ea în Vanity Fair are un număr record de cititori. Totuşi, politica e mai dură decît realitatea. Acum cîteva zile, Condoleezza Rice a fost ţinta unor contestări vehemente în Senat, venite, pentru prima dată, din ambele tabere politice. Chiar şi senatorul McCain, ultima speranţă a republicanilor că vor păstra Casa Albă la alegerile de peste doi ani şi susţinător devotat al războiului din Irak, a fost printre cei care au criticat virulent politica externă americană. Comentatorii sînt de acord că, după plecarea lui Donald Rumsfeld din cabinet, Condoleezza Rice devine ţinta predilectă a opozanţilor lui George Bush jr. Pînă acum cîteva luni, Rumsfeld, probabil cel mai antipatizat secretar al Apărării din era postsovietică, era "băiatul rău". Acum, dna Rice este cea mai apropiată colaboratoare a preşedintelui Bush, prima purtătoare a mesajului prezidenţial şi cea mai devotată prietenă politică. În plus, stilul ei spartan, dur are efecte colaterale negative. Obişnuieşte să se scoale la 5 dimineaţa, merge la sala de fitness, ia micul dejun şi la 6,30 intră în biroul ei de la Departamentul de Stat. A adus în Departament o disciplină strictă, iar salariaţii povestesc experienţe tari de la şedinţele de lucru zilnice cu secretarul de stat. Una dintre replicile pe care le serveşte cît se poate de des cîte unui diplomat american, care îi prezintă o anumită situaţie, este: "Bine. Şi acuma doar nu o să stai aici în faţa mea ca să-mi spui că ai făcut tot ce ai putut, şi cu asta basta. Poţi mai mult decît ai făcut". Singurul apropiat adevărat, vechiul ei prieten şi cel mai de încredere consilier, Philip Zelikow, a plecat din Departament în ianuarie, iar pînă la numirea lui John Negroponte acum cîteva săptămîni, a stat fără adjunct. Lipsa unei echipe Rice la vîrful Departamentului se simte şi este principalul reproş managerial care i se aduce de către analişti. Anticipînd, probabil, că va deveni principala ţintă a criticilor unei administraţii care nu excelează deloc la capitolul politică externă, Condoleezza Rice a recurs la un nou limbaj, pentru a sugera o nouă viziune, în cursul turneului pe care l-a făcut luna trecută în Orientul Mijlociu. Tonul idealist neoconservator a fost schimbat şi o bună doză de realism kissingerian s-a simţit în noua ei viziune. A spus că regimurile cu care SUA lucrează în regiune pentru a opri ascensiunea Iranului sînt "responsabile", evitînd să le critice din nou pentru lipsa de democraţie. A afirmat că SUA se vor implica din nou, în mod direct, în dialogul dintre palestinieni şi israelieni, ceva ce Washington-ul nu a făcut deloc de cînd George Bush a devenit preşedinte în 2001. Ba mai mult, a transmis liderilor cu care s-a întîlnit că preşedintele Bush este absolut hotărît să vadă un stat palestinian pînă la sfîrşitul mandatului său. Această schimbare sensibilă de viziune este, evident, forţată de realitate, dar şi de obiectivele misiunii sale. Unul dintre scopurile majore ale vizitei în Orient a fost obţinerea de sprijin pentru noua strategie a lui George Bush în Irak. Practic, Condoleezza Rice are două teme fierbinţi pe agendă şi de felul în care le va rezolva va depinde bilanţul ei ca secretar de stat. Prima este Iranul. Zvonurile privitoare la o acţiune militară menită să blocheze traseul Iranului spre arma nucleară se înteţesc, deşi toate declaraţiile oficialilor americani exclud aproape explicit această soluţie, şi nici logica nu o poate susţine. Totuşi SUA trebuie să dea Iranului semnalul clar că gîndirea strategilor de la Teheran - "America e prinsă în două războaie sîngeroase, în Irak şi în Afganistan, pe care nu se ştie dacă le poate cîştiga şi pe care opinia publică, dar şi clasa politică de la Washington aproape nu le mai susţin, asta înseamnă că nu vor ataca Iranul" - e greşită. Recentele reaşezări de trupe americane din zona Golfului îi arată Iranului că America poate lovi, chiar şi în aceste condiţii. Condoleezza Rice speră că o combinaţie de acţiuni îl vor face pe Ahmadinejad să piardă puterea şi va reorienta factorii de putere iranieni: flexarea muşchilor militari americani, plus un set de sancţiuni dure din partea Consiliului de Securitate, plus oprirea investiţiilor occidentale în resursele energetice iraniene, plus continuarea negocierilor euro-iraniene, plus promisiunea unui dialog direct între Iran şi SUA pot constitui elementele unei politici eficiente în chestiunea iraniană. Avînd şi suţinerea multor membri ai Ligii Arabe, ei înşişi îngrijoraţi de agresivitatea cu care Iranul îşi asumă un rol strategic dominator, se poate presupune că o asemenea acţiune combinată va putea reuşi. A doua temă este Palestina. Condoleezza Rice vrea să îi aducă împreună, peste cîteva săptămîni, pe premierul Olmert şi pe preşedintele Abbas, într-o conferinţă care se vrea istorică la Ierusalim. Problema este că atît Olmert, cît şi Abbas au serioase probleme interne şi e greu de anticipat în ce măsură au libertatea de a negocia larg, dar şi în ce măsură contestatarii celor doi vor ţine seama de înţelegerile lor.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.