Printre notele mele

Publicat în Dilema Veche nr. 333 din 1-7 iulie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

● În acea zi din vara anului 1826, Stendhal stătea pe bancă, la umbră, în grădina liniştită a mănăstirii, delectîndu-se leneş cu privirea lacului Albano. Lent, ca într-o reverie, a început să scrie – cu vîrful bastonului de care, de cîţiva ani nu se mai despărţea – litere în praful aleii. Păreau fără sens: VKAPARMGMGAPABMDCGA. A zîmbit privind cum literele acestea nu se pot regăsi într-un cuvînt. Sînt prea multe şi prea dezordonate. Literele acestea sînt, de fapt, iniţialele fostelor sale iubite: Virginie Kubly, Angela Pietragrua, Adèle Rebuffel, Mélanie Guilbert, Mina de Griesheim, Alexandrine Petit, Angeline Bereyter (que je n’ai jamais aimée – după cum va scrie în memorialistica sa), Métilde Dembowski. Apoi Clémentine, Giula şi doamna Azur – femei al căror nume întreg nu şi-l mai amintea... 

În filmul Dolce far niente al prietenului Nae Caranfil, există o secvenţă cumva similară. Pe o plajă, Henri Beyle – un scriitor complet necunoscut, dar cu mare ambiţie literară – scrie iniţialele unor cuvinte pe care o femeie căreia îi face curte i le dictează într-o transă veselă şi iese STENDHAL. Va fi pseudonimul literar. Scena este, fireşte, o dezvoltare fictivă a amănuntului real petrecut în curtea mănăstirii. Îmi place ideea de a petrece un ceas de melancolie scriind iniţiale. Iese o formulă cu totul încriptată pentru oricine. Iese forma grafică a intimităţii totale. E ca şi cum vezi cu ochii tăi formula alchimică a trăirilor autentice pe care destinul sau doar imaginaţia ta ţi le-a livrat spre trăire. 

● În zorii secolului al XX-lea, cînd nimeni nu vorbea despre „globalizare“ sau „mondializare“ – cred că aceste cuvinte nici nu se inventaseră –, muzica de operă devenea fenomen planetar. Vectorul, cum am zice astăzi, era unul singur, perfect identificabil: vocea napoletanului Errico Caruso, asumat de întreaga Italie ca Enrico Caruso. Ascult astăzi, la un secol distanţă, înregistrările lui şi mă minunez. Nu cunosc nici o altă voce capabilă să disloce emoţii masive din magma liniştită a sufletului meu, aşa cum o face această voce venită de atît de departe şi care merge atît de adînc. Majoritatea înregistrărilor sale sînt acompaniate doar cu pian pentru că, la acea vreme, tehnica captării mulţumitoare a sunetului unei orchestre era aproximativă, iar discul fîşîie, pocneşte şi hîrîie. Se aude înfundat, cumva dezacordat, un pian la care acompaniatorul cîntă apăsat, tare – e limpede că aşa a cerut inginerul de sunet, ca să se audă bine. Şi totuşi, ambianţa e caldă, intimă, seducătoare. Totuşi, acest pian răstit trimite spre noi sunete frumoase. Sau poate aşa par pentru că susţin vocea aceea. Pardon, am vrut să spun Vocea aceea… Ca interpret muzical, nimeni nu a fost înaintea lui. A fost primul „star“ mondial, după criteriile noastre. A făcut milioane de dolari vînzînd discuri într-o vreme în care milionul de dolari era aproape intangibil. A cîntat din America de Sud pînă în Rusia, a cucerit tot ce se putea cuceri atunci – La Scala, mai ales – şi s-a stabilit, în final, la New York, unde era tratat ca un zeu. Cu vocea lui, pentru prima oară în istorie, un disc s-a vîndut într-un milion de exemplare – discul cu „Vesti la giuba“ (cunoscuta arie din Paiaţe), din 1907. Era, fireşte, disc de gramofon. Caruso a rămas, pînă azi, tenorul absolut. Vocea sa plină de nuanţe, puternică emoţional şi divin timbrată, cu care ştia să facă orice, nu mergea prea sus. De pildă, faimosul „do“ cerut în arii precum „Ah! mes amis, quel jour de fête“ din Fiica regimentului de Donizetti, nota care identifică performanţa absolută în materie de notă acută la tenori, nu îi era la îndemînă. O făcea cu eforturi în anii tinereţii şi apoi nu o mai făcea deloc. Björling, Kraus şi, evident, Pavarotti, tenorul care merită numele de „regele do-ului“, uimeau cu uşurinţa cu care puteau emite un asemenea „do“ clar, rotund, cu substanţă solară în el. Nici Domingo nu are „do“. Circulă, în lumea operei, o glumă rea despre marele cîntăreţ. Doi melomani discută: „L-am văzut ieri pe tenorul Mingo“, spune unul. „Ai greşit, îl cheamă Domingo. De ce nu spui Do la începutul numelui său?“ a replicat celălalt, la care replica primului vine imediat: „Pentru că nu-l are“. Asta este cu adevărat special în materie de voci: nu e neapărată nevoie să poţi să urci vocea pe cele mai înalte vîrfuri ca să fii un mare cîntăreţ.  

● La începutul romanului Lupul de stepă, găsim personajul principal fascinat de o frază a lui Novalis, pe care tocmai o descoperise: „Majoritatea oamenilor nu vor să înoate înainte de a şti să facă acest lucru“.   

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.