Primiți cu educația preșcolară?

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
HCorches prel jpg

Nu mă uit niciodată la emisiunea lui Virgil Ianțu, nici nu știam că mai există. Dar mi-au căzut ochii pe o postare a cuiva de pe Facebook, în care își manifesta stupefacția față de o secvență a emisiunii, difuzată cu ocazia Zilei Naționale a României. Concret, un copil de aproximativ șapte ani a recitat un fragment din „Geniu pustiu” de Mihai Eminescu. Virgil Ianțu a plîns, părinții și-au umflat piepturile de mîndrie, iar copilul a fost declarat „cel mai mare patriot român”. Autorul postării afirma, pe bună dreptate, că lui îi provoacă tristețe această abordare, în care un copil devine obiect de spectacol de circ, recitînd ceva ce nu înțelege, în loc să se afle pe stradă, la joacă, alături de alți copii de vîrsta lui.

De la acest eveniment și de la o discuție cu cineva care este destul de familiarizat cu mediul educațional preșcolar mi-a venit ideea acestui articol. În care îmi propun să supun atenției puțin specificul educației timpurii, în speță etapa preșcolară, a anilor de grădiniță.

Am studiat puțin, în consecință, curriculum-ul pentru învățămîntul preșcolar aflat în vigoare. Mi-a plăcut ce am citit și viziunea pe care am întrezărit-o în acesta, convergentă, aș spune, cu principiile paradigmei curriculare a dezvoltării personale. De asemenea, privind puțin și înspre ce se întîmplă în afara granițelor noastre, se poate constata că există surse de inspirație fertile pentru acest curriculum în cele aplicate în spațiul anglo-saxon mai ales. Finalitățile educației timpurii propuse de această programă vizează „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă”, „dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul […], încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare”, „descoperirea [...] propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive”, „sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii”. Fără să ai foarte multe cunoștințe avansate de pedagogie și de tendințe actuale ale acesteia, poți ușor observa că paradigma în care se înscriu aceste finalități este a dezvoltării personale. Dar, dincolo de acest merit, se poate deduce din aceste finalități cît de importantă este educția timpurie pentru punerea unor baze stabile și valoroase pentru evoluția și formarea educațională și caracterologică ulterioare.

Și aici mă apropii de problematica pe care vreau să o evidențiez. Aceeași programă școlară pune accentul asupra unui aspect extrem de important, una dintre cele patru mari tendințe pe care aceasta le promovează și le are în vedere: rolul familiei. Concret, alături de importanța diversificării strategiilor didactice, de asigurarea unui mediu educațional care să permită o explorare activă și alături de promovarea dezvoltării globale a copiilor (pe care nu le explic detaliat acum, căci se poate intui la ce se referă), programa afirmă explicit că rolul familiei este, mai ales în această etapă a dezvoltării copiilor, de partener: „Părinţii ar trebui să cunoască şi să participe în mod activ la educaţia copiilor lor desfăşurată în grădiniţă. Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci şi la participarea în luarea deciziilor legate de educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de grupă în timpul activităţilor şi la participarea efectivă la aceste activităţi şi, în general, la viaţa grădiniţei şi la toate activităţile şi manifestările în care aceasta se implică”.

Durerea pe care însă o resimte sistemul este că familia percepe grădinița în cu totul alți termeni. Percepția, din interiorul sistemului, este că aceasta are statutul unei bone, asigurînd părinților libertatea (cinică, aș zice, totuși) de a merge la serviciu. Părinții, în marea lor majoritate, nu își pun problema că la grădiniță copiii trebuie să cîștige deprinderi, să-și formeze abilități și să acumuleze cunoștințe în acord cu o viziune educațională. Sînt mulțumiți că au o asigurare instituțională privind supravegherea copiilor lor pe parcursul orelor în care ei se află la job sau la job-uri.

Argumentele – desigur, fără studii statistice – care susțin această percepție există. Mai întîi, se poate observa această perspectivă a părinților din problemele cărora le acordă atenție la ședințele cu părinții. Majoritatea întrebărilor și a discuțiilor se învîrt în jurul siguranței, în jurul programului de somn sau arată interes pentru spațiul de recreere în aer liber, precum și pentru hrană. Aproape deloc nu sînt focalizări asupra aspectelor care vizează curriculum-ul, într-o încercare de înțelegere a lui cu scop colaborativ.

Apoi, aceeași perspectivă rezultă și din interesul aproape inexistent privind activitățile care ar implica prezența părinților în comunitatea educațională. Există multe astfel de activități în care pot fi implicați părinții și nu este vorba doar despre participarea lor în calitate de spectatori la serbările de sărbători sau de sfîrșit de an școlar.

Nu în cele din urmă – și aici revin, închizînd cercul, la emisiunea lui Ianțu –, această perspectivă limitativă cu privire la rolul acestor ani în dezvoltarea personalității copiilor se recunoaște în așteptările lor cu privire la ce trebuie să livreze educabilii în urma școlarizării lor. Aceste așteptări sînt ancorate și înțepenite în propriile experiențe, ale unor epoci trecute. Poezii învățate pe de rost, spre exemplu, adică accent pus asupra unor achiziții, fără atenție acordată înțelegerii capacităților, deprinderilor, abilităților. 

Una peste alta, ce vreau să spun mai generalizat: că rolul de parteneri al părinților în raport cu mediul educațional este la noi destul de vag înțeles, ca să nu spun greșit, pentru că nu vreau să acuz sau să jignesc. Și, mai ales în privința educației timpurii, acest rol ar fi foarte important, dincolo de implicările formale, de sprijinire financiară sau logistică. Educația timpurie este cel puțin la fel de importantă, dar poate chiar mai importantă decît educația primară, în formarea unor comportamente care să permită apoi, în gimnaziu și în liceu, dezvoltarea plenară, autonomă și responsabilă.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.