Preţul moral al artei supraevaluate

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Reconsiderarea omului stăpînitor jpeg

Luna trecută, la New York, Casa de Licitaţii Christie’s a vîndut obiecte de artă, datînd din perioadele postbelică şi contemporană, în valoare de 745 de milioane de dolari, atingînd astfel recordul absolut al sumelor tranzacţionate la o singură licitaţie. Printre lucrările cele mai scumpe ale licitaţiei s-au numărat lucrări semnate de Barnett Newman, Francis Bacon, Mark Rothko şi Andy Warhol, fiecare dintre tablouri fiind vîndute cu peste 60 de milioane de dolari. Potrivit New York Times, colecţionarii asiatici au jucat un rol important în mărirea preţurilor de licitaţie.

Fără îndoială că unii cumpărători privesc operele de artă ca pe nişte investiţii, cum ar fi şi acţiunile bancare, bunurile imobiliare sau chiar lingourile de aur. În cazul acesta, preţul plătit devine excesiv de mare sau de-a dreptul modest, în funcţie de valoarea pe care o va avea în viitor obiectul cumpărat.

Dar, dacă nu urmăreşti profitul, ce te face să plăteşti milioane de dolari pe o lucrare de artă, care nu e nici frumoasă, nu dovedeşte nici prea mare îndemînare artistică şi nici măcar nu este distinctă între celelalte opere ale artistului respectiv? Căutaţi, de exemplu, pe Internet imagini cu numele „Barnett Newman“ şi veţi găsi multe picturi cu dungi verticale, traversate, de cele mai multe ori, de cîte o linie orizontală. Pare că odată ce i-a venit această idee, Newman a vrut să picteze mai multe variaţiuni pe aceeaşi temă.

Luna trecută, cineva a cumpărat o asemenea „variaţiune“ pentru suma de 84 de milioane de dolari. De asemenea, un tablou mic, reprezentînd-o pe Marilyn Monroe, semnat de Andy Warhol – care are multe asemenea tablouri – a fost vîndut cu 41 de milioane de dolari.

În urmă cu zece ani, Muzeul Metropolitan de Artă din New York a plătit 45 de milioane de dolari pentru Madonna şi Pruncul, lucrare semnată de Duccio. Ulterior, am scris, în „The Life You Can Save“, că există lucruri mai importante pentru care să dai bani.

Nu m-am răzgîndit, dar, bineînţeles, Madonna şi Pruncul este indiscutabil o operă de artă extraordinară, o lucrare veche de 700 de ani, Duccio fiind o figură marcantă a perioadei-cheie de tranziţie a artei occidentale, doar cîteva dintre tablourile sale supravieţuind.

Ceea ce nu se poate spune despre Newman sau Warhol.

Probabil că, totuşi, importanţa artei postbelice constă în capacitatea sa de a contesta ideile noastre. Acest punct de vedere a fost exprimat cu fermitate de Jeff Koons, unul dintre artiştii ale căror lucrări au fost vîndute la Casa de licitaţii Christie’s. Într-un interviu din 1987 cu un grup de critici de artă, Koons a vorbit despre una dintre acele lucrări, pe care a numit-o „opera Jim Beam“ (Jim Beam fiind o marcă de whisky). Koons a expus această piesă – un trenuleţ de jucărie supradimensionat, umplut cu whisky – într-o expoziţie numită „Lux şi degradare“, operă care, potrivit New York Times, a dat dovadă de „superficialitatea, excesul şi periculosul lux al euforicilor ani ’80“.

Tot în acel interviu, Koons a spus că „lucrarea Jim Beam“ foloseşte metafora luxului pentru a defini structura claselor sociale. Criticul de artă Helena Kontova l-a întrebat cum se raportează „intenţiile sale socio-politice“ la politica preşedintelui SUA de atunci, Ronald Reagan. Koons a răspuns: „Cu regimul Regan, mobilitatea socială a intrat în colaps şi, în locul unei pături sociale compuse din venituri mici, medii şi mari, azi avem doar venituri mici şi mari... Lucrarea mea vine ca un protest la acest curent.“

Arta văzută, aşadar, ca o critică a luxului şi a excesului! Arta ca opoziţie la decalajul tot mai mare dintre bogaţi şi săraci! Cît de nobil, cît de curajos!

Cu toate acestea, piaţa de artă are o abilitate extraordinară în a recepta revendicările radicale pe care o operă de artă le ridică şi de a le transforma într-un obiect de consum pentru cei bogaţi. Cînd Casa de licitaţii Christie’s a scos opera lui Koon la licitaţie, trenuleţul de jucărie plin cu whisky s-a vîndut cu 33 de milioane de dolari.

Dacă, într-adevăr, artiştii, criticii de artă şi cumpărătorii de obiecte de artă ar avea vreun interes în a micşora prăpastia dintre bogaţi şi săraci, şi-ar petrece atunci timpul în ţările sărace, alături de artişti locali, în locuri unde, dacă plăteşti doar cîteva mii de dolari pe o operă de artă, aduci bunăstarea pentru sate întregi.

Nu sînt contra importanţei artei creative. Pictura, desenul, sculptura, muzica şi arta de a cînta la instrumente muzicale – toate sînt forme semnificative a exprimării sinelui, iar viaţa noastră ar fi săracă fără ele. În toate culturile – şi în toate situaţiile – oamenii produc artă, chiar şi atunci cînd nu au cu ce să trăiască.

Dar nu este nevoie de cumpărători care plătesc milioane de dolari ca să încurajeze oamenii să facă artă. De fapt, nici nu e greu de argumentat faptul că preţurile exorbitante vehiculate în acest domeniu au o influenţă coruptibilă în ceea ce priveşte expresia artistică.

Cît despre cumpărătorii care plătesc sume revoltător de mari, părerea mea este că o fac crezînd că, achiziţionînd opere ale unor artişti cunoscuţi, îşi vor consolida statutul personal. Dacă este aşa, ar putea să-şi regîndească poziţia, redefinindu-şi statutul în direcţia unor principii morale.

Într-o lume care s-ar ghida după legi etice, a cheltui milioane de dolari pentru opere de artă ar fi blamat, nu aplaudat. Asemenea fapte i-ar face pe oameni să spună: „Într-o lume în care mai mult de şase milioane de copii mor anual de foame sau de sete, sau pentru că n-au parte de minimum de îngrijiri medicale, murind de pojar sau de muşcături de ţînţari, n-ai găsit ceva mai bun de făcut cu banii tăi?“

Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor emerit la Universitatea din Melbourne. Printre cărţile sale se numără Animal Liberation, Practical Ethics, The Life You Can Save şi, cea mai recentă – The Point of View of the Universe (coautor alături de Katarzyna de Lazari-Radek). 

©Project Syndicate, 2014

www.project-syndicate.org 

traducere de Stela GIURGEANU 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.