Preţul creşte
În urmă cu cîteva zile, într-un articol din The New York Times, Roger Cohen îl considera pe Guy Verhofstadt, fost prim-ministru belgian, lider al Partidului Flamand Liberal, un politician expirat. Luni, el a fost însărcinat de regele Albert al II-lea să formeze Guvernul. De peste 150 de zile, ţara trăieşte fără Guvern şi, dacă într-o primă perioadă situaţia părea să genereze mai degrabă zîmbete (deci, merge şi fără), apoi preziceri teoretice (e necesară sciziunea din motive istorice, economice, strategice) şi practice (cum vor arăta noile ţări şi cu cine se vor uni ele), în ultimul timp, absenţa unui executiv a început să aibă efecte economice. Or - se ştie - oamenii serioşi nu glumesc cu economia. Aşa că, "cele trei regiuni, unde există trei comunităţi lingvistice, care nu coincid cu regiunile care pot fi definite geografic, o capitală francofonă situată în centrul unei regiuni flamande şi puternice tendinţe scizioniste din partea comunităţii flamande, sînt puse din nou în faţa situaţiei de a găsi o nouă soluţie de coabitare". Soluţia e necesară tocmai pentru că situaţia e foarte complexă: Bruxelles (capitala) cu 20% din populaţie furnizează 10% din produsul intern brut şi reprezintă o problemă prea complicată pentru toate partidele antrenate în gîlceavă. "Fiul favorit suprarealist al Belgiei, pictorul René Magritte, are un tablou celebru, unde e pictat un măr sub care scrie: Ťacesta nu este un măr». Astăzi ar putea foarte bine să-şi picteze ţara şi să scrie dedesubt: Ťaceasta nu este o ţară»" - scrie Roger Cohen. Şi continuă: "ea pare prosperă cu prăvăliile ei de dantelă şi ciocolată, oraşul Bruges e magnific, clădirile instituţiilor internaţionale strălucesc pînă departe. Există şi o campioană naţională de tenis - Justine Henin... Gerrit Six, un profesor, a sugerat ca desueta Belgie, cu regele ei atît de ocupat şi cu datoria externă cu tot, să fie oferită spre vînzare pe eBay. Prima licitaţie ajunsese la vreo 15 milioane de dolari. Puţin. În cea de-a o suta zi a crizei, preţul crescuse la 100 de milioane". Poate că această criză, la fel ca şi mărul, nu există. E doar un prilej de a stabili preţul unei ţări producătoare de dantelă şi ciocolată. (M. B.)
