Presa domnului Cioroianu

Niciodată, după 1989, un ministru de Externe nu a avut parte de o presă atît de ostilă ca Adrian Cioroianu. În general, miniştrii de Externe au o imagine mai bună decît a guvernului din care fac parte. Să ne amintim cît de apreciaţi au fost Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu (în cabinetul Văcăroiu!), Mircea Geoană - cel mai popular om politic din guvernul PSD 2000-2004 sau Mihai Răzvan Ungureanu (care s-a situat pe primul loc în topul tinerilor politicieni, realizat de Realitatea TV). Cu Adrian Cioroianu nu s-a întîmplat aşa. Venit în guvern în urma demisiei la care fusese prea repede împins predecesorul său pentru un incident bizar (cel cu muncitorii români ţinuţi în arest în Irak), Adrian Cioroianu a aşteptat săptămîni bune pînă să fie confirmat în funcţie, din cauza opoziţiei preşedintelui României. Imediat după învestire presa avea să îl înece în comentarii acide, căutîndu-i şi cele mai mici greşeli. Persoane din administraţie care nu îl simpatizau au avut grijă să furnizeze jurnaliştilor "muniţia" necesară şi să interpreteze ştirile în defavoarea lui. Nu se întîlneşte Condoleezza Rice la Oslo cu Cioroianu din cauza programului prea încărcat? Ziarele scriu imediat că ministrul român a fost "refuzat" de secretarul de stat american. Se întîlneşte Condoleezza Rice cu el ceva mai tîrziu la Washington? Presa îl atacă furibund, zile întregi, pentru cele cîteva cuvinte rostite înainte de începerea întîlnirii: "yes, yes, of course". Citind ziarele româneşti din acea perioadă nu găseşti nici o informaţie despre ce s-a discutat între ministrul român şi secretarul de stat american, ai în schimb zeci de articole ironice despre cuvintele respective. Cioroianu este amendat pentru ce face şi pentru ce nu face: fiecare gest ajunge să fie considerat o gafă, iar zvonurile cele mai năstruşnice îl urmăresc: "ai auzit că nu cunoaşte nici o limbă străină?" - mă întreba un confrate. Cînd îi răspund că ştiu că şi-a scris teza de doctorat în franceză, primesc replica: "Aş, i-a scris-o altcineva, el nu vorbeşte franceză!". Sau: "Cioroianu e slab, nu îşi citeşte nici un dosar" - mă informa amabil o "sursă". Întreb alte "surse" din Ministerul de Externe şi aflu că îşi citeşte dosarele cu atenţie, ba chiar îi sună pe referenţi pentru lămuriri, lucru pe care cei din urmă îl apreciază. Pe cine să cred? Cele de mai sus nu înseamnă că Adrian Cioroianu nu a greşit. A greşit crezînd că îşi va îmbunătăţi imaginea apărînd în emisiuni în care nu avea ce căuta. Într-o seară, a petrecut ore bune la Antena 3, mai întîi în emisiunea Gabrielei Vrînceanu Firea, apoi sărind la Sinteza zilei, unde Valentin Stan l-a făcut cu ou şi cu oţet, aprostrofîndu-l injurios în repetate rînduri. În loc să se ridice şi să plece, Adrian Cioroianu a dat răspunsuri în doi peri, în timp ce dl Stan ocupase tot terenul. A greşit făcînd declaraţia complet nefericită despre "terenul din deşert" unde ar trebui trimişi "cei care ne fac de rîs". După o astfel de afirmaţie, care duce cu gîndul la sinistrele deportări naziste şi comuniste, Cioroianu ar fi trebuit să se gîndească serios la demisie (chiar dacă a recunoscut a doua zi că l-a luat gura pe dinainte, răul fusese făcut). A demisionat acum, în urma scandalului provocat de moartea unui român în Polonia. Trebuia? Gestul "de onoare" intervine înainte de finalul anchetei, cînd încă nu ştim ce parte de vină are fiecare instituţie: autorităţile poloneze (totuşi, ele ar trebui să fie primele responsabile), consulatul şi ambasada de la Varşovia, Ministerul de Externe etc. Rezolvă demisia sa ceva? Din păcate, nu prea. Problemele Ministerului de Externe sînt vechi şi numeroase: imobilism, lipsa reformei, mentalităţi îmbătrînite, în pofida valului de tineri diplomaţi care se află acum atît în "centrală", cît şi la post, în străinătate. Consulatele României nu fac faţă solicitărilor venite de la milioanele de români aflaţi în Europa. În unele cazuri personalul e incompetent, în altele, e puţin numeros (există exemple de consuli care stau la ghişeu pentru a mai suplini lipsa oamenilor), cîteodată se întîmplă să fie şi una, şi alta. Noul ministru, Lazăr Comănescu, va avea un mandat scurt, în care va trebui să încerce multe: să reorganizeze instituţia (şantier de care se apucase şi Adrian Cioroianu, dar a făcut-o tîrziu şi a comunicat prost), să îndepărteze personajele cenuşii din funcţiile importante şi să regîndească rolul consulatelor. Altfel, nu este decît o chestiune de timp, pînă cînd drame de tipul celei din Polonia să se repete.