Prenadez
Denumirile produselor folosite pentru lipit erau destul numeroase și frecvente în uz în a doua jumătate a secolului trecut, poate pentru că perioada impunea bricolajul de nevoie, repararea continuă și nu înlocuirea obiectelor deteriorate, improvizația cu resturile aflate la îndemînă. Prin anii 1970-1980 persista amintirea Pelikanol-ului interbelic, denumire comercială germană devenită în română nume generic pentru pasta de lipit hîrtie; tot atunci se răspîndea admirația față de scotch-ul „din pachet” (altă denumire comercială, devenită termen generic pentru banda adezivă), iar reparațiile mai dificile apelau la lipinol și stirocol, la aracet, prenadez etc. Cele mai multe contaminări și alterări ale formei le-a suferit în uz prenadezul, devenit pentru mulți prenandez și oscilînd chiar mai spectaculos, după cum o atestă un anunț publicitar actual: „Prenadezul la sticlă (pet) de 0,5 l, cunoscut și ca prenandez, prelandez sau perlandez” (metalochimice.ro). Modificările formei se explică prin larga folosire, în medii mai puțin interesate de respectarea normei lingvistice, dar și printr-o inerentă dificultate a cuvîntului, netransparent pentru vorbitori și întrucîtva greu de pronunțat de către aceștia.
Denumirea produsului a fost înregistrată de Florica Dimitrescu în prima ediție a Dicționarului de cuvinte recente (1982), pe baza unor citate din presă din anul 1977; cuvîntul a fost apoi preluat de Suplimentul la DEX (1988) și de edițiile succesive ale Dicționarului explicativ. În unele dicționare, termenul figurează cu eticheta „etimologie necunoscută”, în altele (DEX, Dicționarul explicativ ilustrat, Noul dicționar universal) este indicată o componentă a formei sale, prin raportarea la adeziv.
Colecțiile de publicații digitalizate ne permit astăzi să reconstituim mai bine originea și circulația cuvîntului. Prenadezul a fost prezentat, în momentul creării sale, ca un exemplu al succeselor industriei românești. În 1960 apăreau în presa centrală primele anunțuri despre produs: „Colectivul întreprinderii «Anticoroziv» din București a început fabricarea unui nou adeziv numit «Prenadez». Acesta se întrebuințează la lipitul covoarelor de clorură de polivinil pe diferite suporturi (beton, lemn și altele) și la lipitul cauciucului pe metale și alte suporturi” („Un nou adeziv”, în România liberă, 23.12.1960). Un anunț similar, cu titlul „Prenadez”, apărea în aceeași zi în ziarul Scînteia; în anii următori, s-au publicat chiar reportaje și fotografii cu utilajele de producție („instalația de fabricație a adezivului Prenadez”, foto Agerpres, în România liberă, 24.10.1962), subliniindu-se principala calitate a adezivului: „înlocuiește produsele similare din import” (Munca, 7.06.1962). Nu am găsit în textele vremii o etimologie explicită, dar sursa denumirii e sugerată convingător de unele explicații tehnice: „Pentru lipit s-a folosit același adeziv pe bază de neopren, care se fabrică în țară sub numele de prenadez” (Arhitectura, nr. 1, 1962). Termenul este deci, foarte probabil, un compus prin abreviere, în care prima parte provine din neopren, cuvînt preluat din franceză și desemnînd un tip de cauciuc sintetic, iar a doua, cum s-a arătat deja (încă din Dicționarul de cuvinte recente) este o trunchiere a lui adeziv. Deformarea cea mai frecventă – propagarea sunetului n, în prenandez – s-a produs probabil sub influența mai multor cuvinte cu finala -andez: platforma Dexonline indică 25 de cuvinte cu această terminație (olandez, finlandez, irlandez etc.) și unul singur terminat în -adez, chiar prenadez. Forma alterată a pătruns și în presa anilor ’80: „Șeful de centru și maistrul sînt plecați după prenandez pentru lipirea linoleumului” (Informația Bucureștiului, 5.10.1984).
Produsul a devenit un reper, denumirea sa căpătînd sens prototipic și generic; atestările cele mai dese ale cuvîntului sînt astăzi cele din anunțuri despre produse similare: „adeziv tip prenadez”. Internetul furnizează și explicații normative: „Prenandez, prelandez şi perlandez sînt forme total greşite în exprimare sau scriere” (vorbeste-romaneste.ro).
După 1989, presa a dezvăluit o utilizare subterană a produsului – inhalarea ca drog: „dacă aveți o pungă de prenandez și trageți cu sîrg din ea (...), nimeni nu vă întreabă de «biletele sau abonamentele»” (Tribuna Sibiului, 7.06.2001). O postare din 2011, urmată de 352 de comentarii, indică deloc dezirabila supraviețuire a termenului, în forma prenandez și în contextul dependenței de droguri: „De vreo 2 ani am început să consum prenandez (maxim de 2 ori pe săptămână), inițial fumam marijuana (...). Am mulți prieteni care consumă prenandez și cunosc foarte foarte mulți care trag așa ceva însă mulți nu recunosc” (sfatulmedicului.ro).
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
