Poveştile de aici

Publicat în Dilema Veche nr. 338 din 5 - 11 august 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

De cîtva timp, cititorii acestui colţ de pagină vor fi sesizat o schimbare. După ce ani de zile am comentat, mai ales, evenimente din realitatea politică internaţională, am început să spun poveşti. Se ştie, puterea poveştilor este cu mult mai mare decît cea a ideilor sau a părerilor. Aşadar, după ani de zile de publicistică, am decis să umblu cu elemente mai tari, pentru a oferi cititorilor substanţe mai puternice. Poveştile pe care le spun, le aflu la rîndul meu, aşa cum orice om află poveşti. De la unul sau de la altul, din ziare, din cărţi, de la televizor. Prima întrebare care mi se pune este dacă aceste poveşti sînt adevărate sau nu. Din punctul meu de vedere, da. Toate sînt adevărate. Adevărul poveştilor pe care vi le spun se poate lesne verifica. Dacă aflu o poveste care mi se pare că merită să fie spusă mai departe, nu îi alterez nimic din detaliile epice: nume de persoane implicate, locul acţiunii, data etc. Vreau ca cititorul meu, care în mod natural se întreabă dacă ceea ce-i spun eu aici e adevărat sau fals, să mă poată verifica rapid şi convingător, manevrînd, de pildă, instrumentul google. 

Pe de altă parte, transmiterea mai departe a unei poveşti nu are sens dacă nu poartă cumva amprenta celui care retransmite. Aici este locul să spun că, în această rubrică, nu fac nici jurnalism (adică nu transmit ştiri echilibrate şi verificabile din trei surse independente), şi nici literatură (în sensul că nu asum paternitatea creaţiei poveştilor pe care le spun, garantîndu-le originalitatea). Aşadar, o poveste mă interesează şi mi se pare obligatoriu de re-spus, dacă simt în ea o vibraţie etică ascunsă, neaparentă. Prin micile accente sau nuanţări pe care le fac cu ocazia re-spunerii urmăresc să scot în relief tocmai acest sens al poveştii, greu identificabil la prima rostire. Cu alte cuvinte, iau o poveste bine ştiută şi o răsucesc un pic pentru a afla şi altceva decît se vede la prima facie. Orice re-spunere a unei poveşti spuse deja adaugă un mic „spin“, nevinovat, care nu alterează nimic din povestea în sine, ci doar o îmbogăţeşte prin fructificarea unui potenţial pe care povestea îl are de la bun început. Această mică răsucire a poveştii bine ştiute nu o lămureşte apodictic, pentru că nu cred în poveştile care spun limpede, clar, un singur mesaj, care transmit o concluzie sau justifică o teză de orice fel a priori asumată. De asemenea, această răsucire nici nu o denaturează, transformînd-o din ceva real în ceva nereal. 

Folosind o analogie muzicală, în această rubrică, des şi programat în ultimele luni, execut improvizaţii sau variaţiuni pe o temă dată, bine cunoscută de toată lumea. De aceea, ţin ca poveştile pe care le spun să provină din surse cît mai lesne de accesat, precum cel mai citit ziar al planetei, o televiziune foarte urmărită, o agenţie de ştiri sau mărturia unei celebrităţi. 

De ce fac acest exerciţiu? Pentru că am impresia că poveştile care ne ocupă viaţa au mereu sensuri şi implicaţii pe care, în fuga luării la cunoştinţă a poveştii ca atare, le ignorăm. E ca şi cum o realitate mai adîncă, camuflată poate, dar nu neapărat greu încriptată, ne vorbeşte în şoaptă, iar noi nu avem răgazul să o auzim. În al doilea rînd, pentru că, vorba lui Borges, viaţa însăşi este un citat. (Nu întîmplător îl pomenesc pe marele argentinian – jocul lui cu realitatea mă fascinează şi mă influenţează puternic în ceea ce scriu.) Relevanţa oricărei poveşti este atît de mare dacă e bine re-spusă, încît devine un citat perfect integrat în altă operă/viaţă. În fine, în al treilea rînd, pentru că istoria lumii, ca şi biografiile noastre, nu sînt înşiruiri de fapte şi date obiective, ci suma unor poveşti pe care le tot re-spunem şi, prin re-spunere, le tot răsucim. (Asta istoricii o ştiu din primul an de studii, iar iubitorii de literatură o ştiu de la Márquez – iată, surse cît se poate de deschise.) 

În fine, am mai recepţionat o întrebare dinspre cititori. Dacă e aşa, de ce nu indic eu însumi, imediat, sursa? Pentru că regulile stricte ale sursei ţin de alt tip de demers decît cel pe care încerc să-l practic. În jurnalism şi în textele cu pretenţii ştiinţifice, regula evocării sursei este esenţială din motive lesne de dedus. În cazul acestei rubrici, avînd în vedere scopul meu, o asemenea indicare ar oculta imediat sensul pe care eu vreau să-l pun în evidenţă, dat fiind faptul că mesajul meu, re-spunînd povestea, este altul decît cel transmis de cel de la care am aflat-o. Prin urmare, ceea ce se urmăreşte întotdeauna prin indicarea sursei, adică exactitatea citării, nu este scopul meu. Pentru că eu nu spun, ci re-spun. Altfel, repet, am grijă ca sursa poveştii să poată fi imediat descoperită la cea mai simplă verificare, folosind orice detaliu din textul meu. În acest scop, pe de o parte, nu schimb nimic din elementele esenţiale şi identificabile ale poveştii şi, pe de altă parte, am grijă să culeg povestea din surse extrem de accesibile. 

Închei, transmiţînd tuturor cititorilor care au întrebări după lectura textelor mele mulţumiri pentru efortul pe care îl fac punîndu-şi-le. Iar celor care iau şi răgazul de a le transmite spre autor, într-un fel sau altul, mulţumiri mai apăsate. Pe toţi îi asigur că mica curiozitate sau iritare pe care textele mele le-o provoacă dă modestului semnatar al acestei rubrici cea mai mare satisfacţie.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Controversă Mândruță-Dan Negru despre Lumina Sfântă: „Le dai oamenilor știri care le plac, indiferent dacă sunt adevărate sau nu?”
Lucian Mândruță încinge spiritele pe Facebook, criticând jurnaliștii care relatează despre aducerea „luminii sfinte” de la Ierusalim pentru faptul că nu verifică informația. Pe lângă cei care i-au dat replica se numără și omul de televiziune Dan Negru.
image
Paștele de altădată, în amintirile artiștilor: „La biserică mergeam cu șareta și stăteam la slujbă până la ivirea zorilor“
Unele dintre cele mai frumoase amintiri, care se dau mai departe ca o moștenire de neprețuit, sunt zilele de sărbătoare când oamenii par a fi mai buni unii cu alții.
image
Șase alimente care îmbunătățesc starea de spirit: ajută la sănătatea creierului și reglează nivelul de zahăr din sânge
Oricine a găsit vreodată alinare în alimente precum înghețata sau pastele sau s-a simțit amorțit ori trist după o masă copioasă știe că mâncarea poate avea impact asupra stării de spirit, scrie Yahoo Life, care a publicat o listă cu șase alimente care îmbunătățesc dispoziția.

HIstoria.ro

image
În 1942, Armata Română a prăznuit Paștele pe Frontul de Est
Paştele din 1942 a căzut pe 5 aprilie 1942. Armata Română se afla în plină Campanie din Est. Mai erau șapte luni pînă la Dezastrul de la Stalingrad, moment de răsturnare strategică în cel de-al doilea Război mondial.
image
Atacul japonez de la Pearl Harbor, o surpriză strategică pentru SUA
Personalului SIGINT din cadrul US Navy urmărea acțiunile și deplasările flotei japoneze prin analiza traficului radio.
image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.