Posturi şi persoane
Relaţiile franco-germane sînt, în ultimul timp, reduse la buletinul care consemnează starea gripală, cu temperaturi oscilante, în cuplul Sarkozy-Merkel. Acum e în joc postul de preşedinte al Consiliului european, demnitarul urmînd să prezideze timp de doi ani şi jumătate summit-urile liderilor europeni. Discuţiile se duc deocamdată în culise. Presată să citeze candidatul favorit, doamna Merkel l-a pomenit pe fostul cancelar austriac Wolfgang Schüssel, 62 de ani, creştin-democrat. E puţin probabil ca Parisul să accepte această candidatură: cînd era cancelar, a fost boicotat şi sancţionat de Europa, pe atunci de culoare roz, din cauza alianţei cu dreapta populistă a lui Georg Haider. Se pare că n-are importanţă faptul că politica lui a fost corectă: alianţa cu puterea i-a nemulţumit pe radicalii din partidul lui Haider, ceea ce le-a diminuat serios impactul electoral. De altfel - spun germanofilii - şi la înalt nivel european funcţionează două măsuri, una fiind germanofobă: nimeni nu l-a sancţionat pe liderul italian, Silvio Berlusconi, cînd s-a aliat cu Liga Nordului. Se pare că imprevizibilul preşedinte francez ar prefera un socialist la preşedinţia Consiliului, cum ar fi ex-premierul spaniol Felipe Gonzales. Dacă pentru acest post se discută persoana, pentru cealaltă poziţie, a "înaltului reprezentant pentru politică externă", e confuză însăşi descrierea postului. Persoana numită va trebui să combine misiunea îndeplinită acum de Javier Solana, reprezentînd poziţia statelor membre, cu misiunea Comisarului european pentru relaţii externe, poziţie ocupată acum de doamna Benita Ferrero-Waldner care controlează cheltuielile externe ale Uniunii. "Ministrul de externe" european va conduce reuniunile ordinare ale miniştrilor de Externe şi va avea doi şefi: preşedinţii Consiliului şi Comisiei Europene. Din această dublă subordonare, dar şi din dificultăţile intrinseci formulării unor politici coerente în situaţii de criză (dar nu numai), vor apărea multe disensiuni şi disfuncţii. Se caută o persoană capabilă să acţioneze ca şi cum ele n-ar exista. ( M. B. )
