Populismul libertarian al lui Javier Milei

Matt ZWOLINSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
Javier Milei © wikimedia commons
Javier Milei © wikimedia commons

Javier Milei nu e doar un fost star rock, stăpînul a cinci cîini clonați și un „anarho-capitalist”, după cum se descrie el însuși. El e, de asemenea, favoritul cursei electorale argentiniene pentru președinție, ceea ce îi determină pe mulți învățați occidentali să se întrebe ce anume reprezintă candidatura lui [articolul a fost publicat pe 20 octombrie, înaintea alegerilor din Argentina – n. trad.].

Unii comentatori l-au descris pe Milei ca pe un candidat „de dreapta”, „de extremă dreapta” sau „populist” – și nu fără motive întemeiate. El a susținut vocal politicieni populiști, precum Donald Trump și Jair Bolsonaro, iar într-un recent interviu acordat crainicului de extremă dreapta Tucker Carlson, Milei a respins Black Lives Matter, ideologia LGBT, feminismul și schimbările climatice, ca fiind parte a unei „agende socialiste”.

Alții au argumentat – și ei, cu dovezi pe măsură – că Milei poate fi descris cel mai bine ca un libertarian principial. El e, în cele din urmă, un economist calificat a cărui abordare își are rădăcinile în metodologia Școlii austriece, popularizată de Ludwig von Mises și Friedrich von Hayek. El și-a format ideile sub mentoratul lui Alberto Benegas Lynch, al cărui Center for Liberty Studies a ajutat la crearea și la menținerea tradiției argentiniene de gîndire liberală clasică în timpul ambianței ostile a peronismului.

În sfîrșit, spre deosebire de populiști precum Bolsonaro, care au amenințat, după cum bine se știe, că ar recurge la violență, în cazul în care ar vedea doi bărbați sărutîndu-se pe stradă, Milei are o abordare de tip „trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască” în privința multor probleme sociale, susținînd atît căsătoria homosexuală, cît și drepturile transgender-ilor.

Ambele tabere ale acestei dezbateri pleacă de la premisa că punctele lor de vedere se exclud reciproc. Milei e fie un instigator libertarian individualist în stilul lui Ayn Rand, fie un populist de dreapta, după modelul prim-ministrului maghiar Viktor Orbán.

De fapt, Milei e ambele – și nu e nimic neobișnuit sau surprinzător în această combinație. După cum am explicat, împreună cu John Tomasi, în The Individualists, recenta noastră istorie a gîndirii libertariene, libertarianismul e o ideologie flexibilă prin definiție, care a luat forme atît radicale, cît și reacționare, pe parcursul istoriei sale de aproape 200 de ani.

În secolul al XIX-lea, de exemplu, libertarieni precum Lysander Spooner și Voltairine de Cleyre s-au aflat în avangarda mai multor mișcări sociale progresiste. Libertarienii erau aboliționiști radicali, luptători pentru drepturile femeilor, critici statornici ai militarismului și colonialismului și chiar, în anumite cazuri, oponenți ai exploatării forței de muncă salariate și ai proprietății funciare private.

Dar spre mijlocul secolului XX, libertarianismul a căpătat o turnură de dreapta. Confruntat cu amenințarea generală a socialismului, libertarienii din SUA au făurit o alianță incomodă cu conservatorii, pentru a lupta împotriva programului economic „New Deal” pe plan intern și a combate comunismul internațional peste hotare. Apărarea libertății economice a devenit un obiectiv principal, iar critica radicală a capitalismului de stat și a ierarhiei sociale au devenit teme marginale.

Astfel, chiar dacă am conchide că Milei e un libertarian, asta nu ne va spune prea multe despre felul în care el va guverna. Deși toți libertarienii sînt adepții proprietății private, ai piețelor libere și ai principiului guvernării limitate, aceste idealuri sînt subiectul unui spectru foarte vast de interpretări, care face posibile atît orientări progresiste, cît și orientări reacționare.

Opoziția lui Milei față de avort, bunăoară, e probabil o poziție minoritară în rîndul libertarienilor din SUA, care consideră că femeile au un drept de suveranitate asupra propriului corp. Dar libertarienii pro-life, care susțin dreptul la viață, precum Milei, vor argumenta că și copilul nenăscut are drepturi.

În mod similar, mulți libertarieni americani sînt împotriva „războiului antidrog” și a politicilor de imigrație restrictive, în care văd exemple de imixtiune statală coercitivă în alegerile pașnice și voluntare ale oamenilor. Dar și poziția mai conservativă a lui Milei în aceste privințe poate fi explicată cu argumente libertariene, deoarece sistemul modern de ajutor social a creat o lume în care contribuabilii trebuie să plătească uneori pentru alegerile altor oameni. Ce ne facem dacă legalizarea drogurilor și deschiderea granițelor va duce la o creștere a impozitelor – echivalentă, pentru libertarienii, cu un grad sporit de coerciție – pentru cetățenii din momentul de față?

Pînă la urmă, pentru un filozof inteligent – sau pentru un politician oportunist – e relativ ușor de găsit o justificare libertariană semi-plauzibilă pentru aproape orice proiect politic care se întîmplă să-i fie pe plac. În cazul lui Milei, e deja clar pentru toată lumea că va urmări o agendă libertariană cu o turnură indubitabil populistă.

În SUA, am avut parte de o anticipare a felului în care ar putea arăta populismul libertarian, în „paleo-libertarianismul” lui Murray Rothbard și Lew Rockwell. La începutul anilor 1990, această școală susținea politicieni rasiști, precum David Duke, și era adepta unei politici de imigrație nativiste (foarte restrictive) și a reprimării polițienești brutale a infractorilor și a „vagabonzilor”. Astfel de puncte de vedere au cunoscut o recrudescență în timpul președinției lui Trump, devenind chiar predominante în rîndurile Partidul Libertarian din SUA.

Cei care prețuiesc libertatea individuală ar trebui să se gîndească de două ori înainte să-și manifeste susținerea față de Milei. Da, el e un libertarian; și, da, libertarienii cred în libertatea individuală. Dar întrebările adevărate sînt despre a cui libertate e vorba și ce anume politici specifice implică apărarea acestei libertăți. Răspunsurile lui Milei s-ar putea să nu corespundă cu ceea ce mulți alți libertarieni (și nu numai) și-ar dori să audă.

Matt Zwolinski, profesor de filozofie și director al Centrului de etică, economie și politici publice al Universității San Diego, e coautorul, printre altele, al volumului The Individualists: Radicals, Reactionaries, and the Struggle for the Soul of Libertarianism (Princeton University Press, 2023).

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEȘU

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.