Poporul? O vorbă de dînşii inventată...

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Mă stupefiază uşurinţa cu care politicienii noştri rostesc cuvîntul „popor“. Sigur, omul politic – mai ales cel plasat fatalmente în paradigma caragialiană, aşa cum e omul politic român – nu este deloc prudent din punct de vedere verbal. El este capabil să rostească enormităţi cu naturaleţea cu care dumneata, cititorule, bei un pahar cu apă. El este capabil să rostogolească în avalanşe himalayene cuvinte imense cu firescul cu care dumneata, cititorule, te urci în tramvai. Ştiu prea bine toate aceste lucruri, aşa că stupefacţia mea nu vine de la folosirea abundentă a vocabulei, ci de la contextul în care ea este, cel mai adesea, pusă. De cele mai multe ori, omul politic vorbeşte despre popor fiind sigur că ştie bine cum este şi ce vrea acesta. De fapt, omul politic ne anunţă ce vrea poporul. E portavocea lui. Auzi, mai mereu, gureşi politici spunînd că poporul vrea cutare sau, dimpotrivă, poporul nu vrea cutare, că poporul crede sau nu crede, că face ceva sau nu va face în nici un caz altceva, poporul zice că, poporul ne cere să, poporul nu acceptă, poporul aşteaptă să şi tot aşa. E uimitor pentru mine, aşa cum spuneam, uimitor pînă la stupefacţie, cît de buni cunoscători ai poporului sînt mai toţi colegii mei din politică. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu folosesc acest cuvînt cu mare grijă, rar de tot şi de fiecare dată cu un sentiment de incertitudine, fiind gata să admit că greşesc dacă preopinentul meu m-ar contrazice ferm.

Să luăm, de pildă, cazul referendumului recent încheiat. Vasăzică, un referendum care a plecat de la convingerea fermă a unor oameni politici că problema cea mai importantă a naţiunii este Traian Băsescu nu a reuşit să aducă la urne jumătate dintre cei înscrişi pe listele electorale. Precizăm că referendumul a fost organizat de iniţiatori: ei au stabilit cum se votează, cîţi români sînt pe liste, unde se votează, programul secţiilor de votare, ei au adus oameni la vot, ei au gestionat secţiile de votare şi toate celelalte. Rezultatul acestui referendum este comentat în fel şi chip, dar ceea ce mă irită de-a dreptul este că nimeni nu vrea să înţeleagă ce a spus poporul în ansamblul său, deşi toţi sînt siguri că ştiu.

Pe liste, sînt înscrise 18.292.464 de persoane. Au votat 8.459.053. Deducem, simplu, că nu au venit la vot 9.833.411. Aşadar, ştim bine ce au avut de spus 8.459.053 de români despre demiterea lui Traian Băsescu: 7.403.836 au spus că sînt în favoarea demiterii, iar 943.375 au spus că sînt împotriva demiterii. Dar, totuşi, nu se întreabă nimeni de ce au tăcut 9.833.411 români? Să spui că poporul a vrut să fie demis Traian Băsescu cînd mai bine de jumătate dintre electori au tăcut la întrebarea ţipată patetic, răstit şi alarmist de majoritatea parlamentară, de guvern şi de cele mai importante structuri mediatice mi se pare mai mult decît o crimă, mi se pare o greşeală. Sigur că 7,4 milioane de oameni înseamnă foarte mult, ştiu şi teoria după care contează cei care se exprimă, nu cei care tac (cu care pot fi de acord în cazul alegerilor parlamentare sau locale, dar nu în cazul referendumului – faptul că nimeni nu a explicat diferenţa enormă dintre alegeri şi referendum şi, mai mult, faptul că în multe discursuri şi comentarii alegerile şi rezultatele lor au fost amestecate cu referendumul şi rezultatele sale denotă pură ignoranţă şi nimic mai mult, dar nu ne putem ghida după ignoranţi la nesfîrşit). Totuşi, cel mai consistent grup de români a tăcut la întrebarea pe care o vastă majoritate a politicienilor o consideră fundamentală, unica reală, cea de la care atîrnă, ca să zic aşa, viitorul şi prezentul, poate chiar şi trecutul ţărişoarei. De ce au tăcut? Iată, după opinia mea, cea mai interesantă speculaţie de făcut în privinţa acestui referendum. Dar, vai!, a cîta oară văd că gustul meu nu se armonizează cu gustul armatelor de făcători de talk-shows de pe la canalele României? Armatei de uslaşi de pe toate posturile i s-a părut că ajută mai mult cauzei dacă vorbeşte obsesiv despre cei 7,4 milioane şi îşi ascunde pe cei 9,8 milioane. Greşesc, pentru că, dacă USL nu înţelege bine de ce au tăcut 9,8 milioane la întrebarea pe care ei o consideră crucială pentru România, nu vor avea cum să îşi îndeplinească obiectivul politic niciodată. În cazul celor 9,8 milioane de români care au refuzat să vină la vot, sînt convins că se pot distinge mai multe categorii. Sînt, desigur, cei complet dezinteresaţi de politică, cei care nu au pus vreodată piciorul într-o secţie de votare şi e foarte puţin probabil că o vor face vreodată. Sînt şi cei care nu au venit pentru că au fost convinşi de campania PDL să nu vină. Sigur, cei mai mulţi dintre susţinătorii lui Băsescu – oricîţi erau – nu au venit la vot. Sînt şi unii care nu au venit pentru că modul în care USL a acţionat politic şi guvernamental începînd cu 3 iulie le-a inspirat neîncredere. Mai sînt şi cei care voiau să-l dea jos pe Băsescu, dar nu aşa, ci cu o procedură în care ei să creadă. Ştiu şi oameni care i se opuneau lui Băsescu, dar a fost mai tare dorinţa de a-i împiedica pe uselişti să-şi ducă la bun sfîrşit acest plan şi atunci nu au mers nici ei la vot. În fine, cei 9,8 milioane sînt cei mai mulţi şi cei mai interesanţi, ca tipologie şi motivaţie. Un grup complex, eterogen, sofisticat şi, mai ales, majoritar. Un popor în sine. Cine poate ştii ce vrea acest popor? Sigur, senatorii Ghişe şi Şova ştiu – ei sînt experţi în popor. Dar noi, ceilalţi, ştim? 

P.S. Am folosit datele oficiale, de la BEC. Speculaţiile apărute după momentul votului, cum că, de fapt, nu mai sînt chiar 18.292.464 de persoane cu drept de vot în România pot face obiectul unui alt comentariu, eventual împreună cu speculaţiile că nu au venit la vot chiar 8.459.053 de persoane, ci mai puţin – după unele surse cu mult mai puţin. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Motoare de barcă gasite în Crișan FOTO garda de Coastă jpeg
Motoare de barcă dispărute din Franța, descoperite în Delta Dunării. Ce explicații a dat proprietarul
Patru motoare de barcă au fost descoperite de polițiștii Gărzii de Costă la un bărbat din Crișan, Tulcea. Motoarele figurau ca dispărute și erau căutate de autoritățile din Franța pentru confiscare.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
Avertismentul soldaților ruși pentru noii recruți: „Veți muri aici. Ceva rău se apropie cu toată forța”
Campania de mobilizare parțială a Rusiei se desfășoară de aproximativ o săptămână. Unii recruți au fost trimiși deja pe front fără pregătire sau cu arme din cel de-al Doilea Război Mondial.
Alexandru Arsinel FOTO Mediafax
Alexandru Arșinel a murit. Actorul avea 83 de ani și era grav bolnav
Alexandru Arșinel a murit pe 29 septembrie 2022, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Actorul în vârstă de 83 de ani a avut multiple probleme de sănătate în ultimul an și a fost internat de mai multe ori.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.