Politică şi sex

Directorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, a fost recent acuzat că a luat decizii incorecte, influenţat de o subalternă cu care avusese o aventură. O anchetă internă l-a dezvinovăţit de delictul administrativ, iar în ceea ce priveşte afacerea amoroasă, el şi-a cerut scuze public pentru conduita sa. Întîmplarea a dezlegat însă limbile în ceea ce priveşte raportul dintre politicienii francezi şi femei în general şi comportarea şăgalnicului economist în particular. Au apărut povestiri detaliate ale unor foste victime care au rezistat atacurilor lui şi explicaţii: permisivitatea întregului mediu politic francez încurajează acest tip de comportament. Dominique Strauss-Kahn a intervenit ameninţînd că-i va da în judecată pe autorii "zvonurilor răuvoitoare", dar ziarul elveţian Le Temps a continuat să se ocupe de semnificaţiile întîmplării: "Christophe Deloire, coautor al volumului Sexus politicus, consideră că Ťlocul femeii în politică a fost mult timp legat de amorurile prinţului». Apoi, mutismul media a transformat Parisul într-un cuib de zvonuri urît mirositoare, unde preferinţele sexuale ale personalităţilor sînt avid consemnate de oficinele parapolitice, ba chiar de poliţie. Carnetele de notiţe ale lui Yves Bertrand, fostul şef al Poliţiei (Reseignements généraux) abundă în anecdote despre legăturile sau presupusele deviaţii ale unora sau altora. În cazul lui Dominque Strauss-Kahn problema e dincolo de ceea ce s-ar putea numi absenţa puterii de a se stăpîni în materie de femei. ŤEl are un comportament transgresiv, consideră că lui nu i se aplică regulile» - mărturiseşte o persoană din anturajul său. Acest complex de Ťstăpîn al lumii» s-a agravat după 1999, cînd a fost nevoit să demisioneze de la Ministerul Economiei din cauza unei afaceri de finanţare politică, unde i s-a reproşat că a antedatat o scrisoare. Justiţia a decis neînceperea urmăririi penale". (M. B.)