Politica şi alfabetul

În procesul de extindere a Uniunii Europene, rapoartele nu pot cuprinde totul. Şi deşi în ceea ce priveşte România şi Bulgaria s-a considerat că standardele politice sînt îndeplinite, temerile vin tocmai din cauza precedentelor: cîteva dintre ţările primite în 2004 dau îngrijorătoare semne de instabilitate. În Ungaria strada e contra Guvernului, în Polonia s-a destrămat coaliţia guvernamentală, în Cehia nu se poate ajunge la o înţelegere pentru a numi un Guvern. Voci mai calme (Jean Quatremur, Libération, 29 sept. crt.) observă că nici "vechile" democraţii n-au o viaţă politică model: "Guvernul danez nu este susţinut de extrema dreaptă şi nu aceasta a fost la putere în Austria? În 2002, la al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor din Franţa n-a rămas Jean-Marie Le Pen? Tot aici, turbulenţele de la periferiile marilor oraşe nu au opus strada puterii din cauza unei măsuri votate de Parlamentul ales? Nu e pe cale Vlaams Belang să devină primul partid din Flandra? În Italia nu a fost ales de două ori Silvio Berlusconi, om de afaceri corupt care s-a servit de statul de drept ca să scape de justiţie? Iar Italia nu e guvernată acum de o coaliţie heteroclită - de la extrema stîngă pînă la democraţi creştini - care a depăşit doar cu cîteva mii de voturi scorul lui Berlusconi? Ar putea fi citată şi Olanda a cărei maturitate democratică dă semne de slăbiciune. Mă opresc aici. Mă îndoiesc că Ťvechea Europă» e în situaţia de a da lecţii Ťdemocraţiilor populare»". Politica pe marginea crizei nu este deci o contribuţie a celor nou-veniţi. Omogenizarea întîmpină însă dificultăţi din direcţii neaşteptate, cum e problema alfabetului chirilic folosit de bulgari, o noutate pentru Uniunea Europeană: "Transliterarea bulgară e deosebit de haotică. Nicolai Vassiliev, ministrul responsabil cu reglementarea problemei, citează numele unui oraş (să optăm pentru versiunea Panagiurişce, n.r.) posibil de transliterat în opt feluri diferite. Noul sistem optează pentru Panagyrishte. Reînscrierea pe harta Europei e o problemă. Recunoaşterea consistentă de către ceilalţi e cu totul altceva." (The Economist, 23 sept. crt.) (M. B.)