Polemici şi pamflete – meditaţie la moartea lui Vadim

Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Bun şi rău jpeg

În toate mesajele publice ale celor care îl regretă pe Vadim Tudor există ceva frapant: defunctul este evocat ca un mare, imens, colosal, inegalabil pamfletar. În plus, simţi că se referă la pamflet ca la un gen subtil şi inteligent, extrem de important pentru cultura română în particular, dar şi pentru orice cultură în general. De aici concluzia că şeful României Mari a fost un mare om de cultură, de fapt. Să le spui acestora că Vadim n-a fost un mare pamfletar, chiar dacă invectivele lui provocau unora amuzamente, ar putea fi în zadar. Dacă oamenilor le-a plăcut şi sînt convinşi că plăcerea pe care au simţit-o citind murdăriile vadimiste are şi ceva motivaţie estetică, n-ai ce-i face; e gustul omului! Dar să le răspunzi că pamfletul nu este în nici un caz un gen major, important, elocvent pentru o anume trăsătură măcar interesantă a unei culturi, ar trebui să merite, totuşi, efortul. Nu de alta, dar dacă lăsăm lucrurile aşa, pot apărea unii mai fragezi care ar putea înţelege că înjurătura, huiduiala şi flegma chiar nasc cultură. Nici vorbă! Între genurile literare, în termenii performanţei culturale, pînă şi epigrama este mai importantă decît pamfletul, fie şi măcar pentru că este într-o mai mare măsură edificatoare. 

Sper că îmi amintesc bine din şcoală distincţia pe care Eugen Lovinescu o făcea între polemică şi pamflet: polemica este o specie a dialogului, o dezbatere de idei, în vreme ce pamfletul este un atac la persoană, un monolog injurios. Asemănătoare este temperatura genurilor, căci şi polemica, şi pamfletul sînt încinse. Însă, continua Lovinescu, diferenţa majoră dintre polemică şi pamflet constă în utilitatea lor pentru cultură, utilitate tradusă imediat în plan civilizaţional. Pentru orice cultură, polemica este mult mai folositoare decît pamfletul, pentru că ideile sînt mult mai folositoare decît înjurăturile, iar civilizaţia se zideşte cu idei care se confruntă, nu cu înjurături care se conjugă (pare evident, dar România anului 2015 este un loc în care rostirea evidenţelor de acest gen este cu totul binevenită). 

Cum spaţiul nostru public nu este propriu dezbaterilor, fiind unul al monologurilor, pamfletul a crescut mult în audienţă şi în pondere, în dauna polemicii. Cu ani în urmă, Nicolae Manolescu scria într-un articol din

că, în general, în istoria noastră literară/publicistică, pamfletul a fost cu mult mai prezent decît polemica, ceea ce înseamnă că nu avem motive să credem că prezentul e altfel decît trecutul, în această privinţă. Asociez acestei observaţii şi constatarea deprimată a lui Octavian Paler de acum un deceniu: de fapt, noi nu avem o adevărată tradiţie a pamfletului, noi avem tradiţia bîrfei, băşcăliei şi ranchiunei. Pesimistul Paler avea ceva dreptate, pentru că istoricii presei noastre nu prea pot enumera vreun alt mare şi autentic pamfletar în afară de Arghezi, Cocea şi Vinea, deşi înjurători şi aruncători de zoaie cu pretenţii de talent au fost mereu, cu duiumul, prin toate redacţiile româneşti. Sigur, în presa comunistă era aproape imposibil să exersezi pamfletul. Doar Eugen Barbu îşi permitea luxul acesta şi numai în articolele despre redactorii de la Europa Liberă. În schimb, după eliberarea presei de sub cenzura comunistă, iarăşi cuprinsul a fost umplut de înjurători şi calomniatori şi este aproape imposibil de detectat vreun pamfletar. Pe acest loc gol, ca un impostor, s-a instalat Vadim Tudor, numind „pamflet“ dejecţiile cu care mînjea lumea. 

Nivelul general al dezbaterilor purtate în media este alarmant, înainte de toate, din punct de vedere uman. Urmărind cîte o „polemică“ actuală, am impresia, nu de puţine ori, că trăiesc pe planeta maimuţelor. Lipsesc din confruntările publice de la noi nu doar convingerile şi, de multe ori, chiar şi minimele cunoştinţe în materia dedusă dezbaterii, dar şi inteligenţa şi stilul. Vedem doar pumni aruncaţi orbeşte, dar cu sete, blesteme cu puşcăria şi DNA, ameninţări de cuţitar, flegme groase, raţionamente anapoda şi venin. Stilul, altfel un foarte util ingredient al strategiilor oricărui om inteligent, nu trece de nivelul unei huiduieli de peluză. Ştiu, stilul şi inteligenţa se presupun cumva – Mateiu Caragiale, Paul Zarifopol şi Al. Paleologu sînt doar trei dintre cei mai convingători susţinători ai acestei interdependenţe. E greu sau chiar imposibil să nu ai stil dacă eşti inteligent. Dar, dacă actorii scenei noastre publice ar fi doar prostuţi şi stîngaci, încă n-ar fi atît de rău, căci peisajul general ar fi fost doar mediocru şi plictisitor. Însă ce se vede este un circ dezgustător în care clovnii sînt, cum se zice, proşti de bubuie – adică aparţin acelei specii de prost care nu se poate exprima decît bubuitor. Cum zgomotul artileriei a devenit mai important decît precizia ei (semn elocvent de prostie), pe cîmpul de luptă al presei noastre polemica a devenit sinonimă cu înjurătura repetată cacofonic, iar pamfletul a devenit un val analfabet de zoaie.  Contribuţia lui Vadim Tudor la această situaţie a fost consistentă. Omul a dus înjurătura calomnioasă la un grad nemaiîntîlnit de perversitate tocmai pentru că o adăpostea, juridic şi moral, sub sigla „pamflet“. De atunci, de cîte ori vrei să înjuri gros pe cineva în presă, scrie sus că e pamflet şi apoi revarsă din viscere toată scîrboşenia de care eşti capabil – nimeni nu te va condamna, ba chiar s-ar putea să găseşti destui care să creadă că, fiind „pamflet“, ce scoţi din tine e cultură. 

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.