Pledoarie pentru „nu”

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

De mulţi ani se tot spune că potenţialul negativ al conflictului israeliano-palestinian este nelimitat. Caz tipic de melting conflict, confruntarea de decenii dintre evrei şi arabii-palestinieni reverberează în multe alte paliere şi influenţează, printr-un efect în lanţ ce pare de neoprit, foarte multe teme de pe agenda îngrijorărilor mondiale. Mai nou, odată cu voinţa liderilor Autorităţii Palestiniene de a merge la ONU pentru a obţine recunoaşterea internaţională a statului palestinian, presiunea a crescut din nou. Nu îmi propun să fac aici istoria conflictului – este atît de luxuriantă, încît nici n-aş avea cum. Ea este, fără îndoială, importantă. Ascultînd argumentele celor două părţi în disputa lor este uşor sesizabil că toate ţin de istorie. În acea parte a lumii, legitimitatea de tip istoric bate orice şi, prin urmare, în acelaşi timp cu zgomotul de arme, se aud, sacadat, argumentele istorice. Istoria însăşi a devenit o armă, în acea parte deloc îndepărtată de Orient. Nu îmi propun nici să spun cine şi în ce măsură are dreptate în acest conflict, deşi, ca orice om interesat de relaţii internaţionale, am şi eu opinia mea în chestiune. Fermă, cum altfel? 

Nu ştiu de ce, dar de cîte ori mă gîndesc la conflictul israeliano-palestinian îmi aduc aminte ce-a spus Dumnezeu Rebecăi, soţia lui Isaac, fiul lui Avraam: „În pîntecele tău sînt două neamuri şi două popoare se vor ridica din pîntecele tău; un popor va ajunge mai puternic decît celălalt şi cel mai mare va sluji celui mai mic!“ (Geneza 25,23). Cu precizarea că în textul sacru „mare“ şi „mic“ nu se referă la dimensiune, ci la vîrstă – cel mare e cel mai bătrîn aşa-zicînd, adică primul născut dintre gemeni, iar cel mic este cel mai tînăr, adică cel de-al doilea geamăn în ordinea apariţiei pe lume – suspend speculaţia mistico-istorică şi trec la ceea ce îmi propun, adică la încercarea de a identifica opţiunea cea mai bună pe care România o poate avea la un asemenea vot. Cum ar fi bine să voteze România în Adunarea Generală a ONU cînd va veni vremea unei rezoluţii susţinute de Liga Arabă, prin care se recunoaşte existenţa statului palestinian? 

Mai întîi, o evaluare rece: indiferent de votul României, o asemenea propunere are 99% şanse să întrunească cel puţin jumătate plus unu din voturile Adunării Generale. Un alt element important: este foarte puţin probabil să existe o poziţie europeană comună. Ar fi fost de dorit ca mecanismele PESC să funcţioneze – mai ales într-o speţă atît de complicată precum aceasta – şi cu asta sarcina României ar fi devenit mai simplă, dar e aproape sigur că ţările europene vor etala toate tipurile de vot posibil. Vor fi europeni care vor vota pentru înfiinţarea statului palestinian (Franţa, de pildă). Vor fi europeni care se vor opune (chiar ţări de anvergura României, precum Cehia). Vor fi europeni care se vor abţine. Prin urmare, România nu se poate socoti legată de vreun consens european căruia să i se conformeze. Asta e bine, pentru că ne dă toată marja de manevră necesară să operăm strict în cadrul interesului propriu, dar şi rău, pentru că ne expune unei situaţii cu care nu prea am fost obişnuiţi, adică aceea de a decide chiar singuri. Nu în ultimul rînd, trebuie amintit că soluţia „două state“ pentru conflictul acesta face, deja, unanimitate. Cam astea sînt datele obiective ale problemei. 

Cele mai multe voci din mediile politico-diplomatice spun că cel mai bine pentru noi este să ne abţinem. Protejăm, astfel, atît relaţia bună cu Israelul (nu votăm recunoaşterea statului palestinian), dar şi relaţia bună cu spaţiul arab (nu votăm împotriva recunoaşterii statului palestinian). Acest raţionament este foarte la îndemînă, recunosc, şi are forţa persuasivă a evidenţei. Dar eu îmi permit să-l contrazic. Mai întîi, abţinerea noastră nu valorează nimic. Ba mai mult, s-ar putea să strice. Să cîntărim bine: pentru cine este acest moment mai important, pentru Israel sau pentru lumea arabă? Fără îndoială, pentru Israel. E aproape sigur că guvernul evreu nu va privi abţinerea noastră ca pe un gest prietenesc. O vorbă românească spune că prietenul la nevoie se cunoaşte, iar Israelul este, în această situaţie, la mare nevoie, în vreme ce Liga Arabă, în ansamblul ei sau fiecare membru al Ligii în parte, nu este deloc în mare nevoie acum. Oricum, abţinerea nu e de natură să-i bucure nici pe arabi. Prin urmare, nu doar că nu facem nimic cu abţinerea, dar am impresia că nici măcar nu protejăm relaţia cu cei doi actori. 

În plus, apariţia unui precedent de acest fel nu cred că e de natură să ne liniştească pe noi, acasă. Balcanii şi zona Mării Negre, adică exact spaţiile geo-strategice care „prind“ România în cleşte, sînt regiuni cu grad ridicat de instabilitate şi capabile să propună Adunării generale fel de fel de noi ţări şi ţărişoare. O asemenea tendinţă s-ar simţi încurajată de o eventuală victorie a Autorităţii Palestiniene. 

În fine, dincolo de chestiunea de principiu, ar trebui să vedem realitatea conflictului. Va aduce o asemenea rezoluţie cele două părţi mai aproape de dialog şi de compromis? Sigur, nu. Se va întemeia imediat un stat palestinian? Sigur, nu. Şi chiar dacă, prin absurd, se va întemeia: este acesta un pilon al păcii şi stabilităţii în regiune atîta timp cît forţele politice majore ale societăţii palestiniene sînt unanime în proiectul lor de a distruge statul Israel? Există vreun motiv să credem altceva decît ceea ce tot spunem, şi anume că o soluţie reală este numai o soluţie negociată între Israel şi liderii palestinieni sub ochiul încurajator al cvartetului? Nu. Atunci, de ce trebuie să joace România altă carte decît aceea corectă, de a respinge cererea palestiniană? De teamă că stricăm relaţiile cu lumea arabă? Un vot negativ pe chestiunea palestiniană nu va periclita serios relaţiile noastre cu cele mai mule ţări musulmane. Dacă de asta ne temem, atunci ne temem degeaba.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.