Planul meu secret pentru care Dilema veche mă persecută

OK, vin alegerile. M-am uitat pe planurile electorale: vin degeaba. Candidaţii au în cap doar citate de agenţie şi coduri Pantone de afiş. Cei mai oneşti îşi dau termene infinit de lungi pentru o capitală blocată chiar de săptămîna asta: 2012 - am auzit unul, cu o idee de tren suburban. Pentru referinţă, trenul a fost promovat masiv în România acum vreo sută de ani şi mai bine, de Regele Carol, care n-a fost ales niciodată de popor. Mă rog, cred că asta e soluţia. Pînă atunci, rămîn propunerile nerealiste în mod onest. Propunerile stupide, prosteşti, aiurea. Le încep aici şi le aştept pe mail, în nădejdea că vom reuşi să înjghebăm o platformă dadaistă pentru un primar imaginar, cu cioc de raţă, monoclu şi pîlnie, prin care să se vadă Nirvana, colţ cu Lahovari. Iată: Îngustarea maşinilor, pînă la un metru. Se poate realiza cu o simplă presă, montată în staţiile de benzină. Măsura ar transforma toate şoselele din Bucureşti în autostrăzi, la costuri infime. Se acceptă maşinile de un metru jumătate lăţime, cu dispensă de la Institutul Parhon pentru proprietari. Şi, da, trebuie să fie graşi pe merit, cu operă adică! Merge şi importul de locuitori conştienţi de necesitatea unei vieţi active, capabili să meargă pe jos la birou şi să mănînce iarba din faţa blocului, pentru a nu aglomera liniile de la supermarket. Ţara de provenienţă: California. Renunţarea la sens. Şi nu e vorba de sensul unic ori giratoriu. Mă refer la sens în general, la cel al vieţii în special şi, în cazul nostru, la sensul vorbelor şi al faptelor. Vedeţi, suferinţa noastră cea mai mare e că nu mai înţelegem nimic. Şi trebuie să înţelegem, că aşa am fost condiţionaţi. Or, ar fi foarte simplu ca legislaţia locală să interzică sensul, logica şi o mare parte din mecanica cuantică (mai puţin nedeterminarea lui Heisenberg). În felul ăsta, expresii precum "Ce vorbeşti dom’le, n-are nici un sens!" ar deveni dintr-odată complimente. Mărirea spaţiilor verzi prin vopsirea spaţiilor gri, maro, negre, în - fireşte! - verde. Nu mai trebuie să explic nici necesitatea spaţiilor verzi, nici pe cea a împlinirii rapide a promisiunilor electorale. Fireşte, partidele de stînga vor primi derogare: ele pot folosi culoarea roşie, cu condiţia să-i schimbe numele. Hai că era simplu rău, nu ştiu de ce sînt primul care să vină cu ideea asta! Corupţia, generalizată! Ştiţi cu toţii că există o problemă a corupţiei. Ea vine în primul rînd din faptul că mai există încă oameni cinstiţi. Ei sînt cei care pun în lumină, în perspectivă, fenomenul. Fără ei, nu ne-am da seama de corupţie, tot aşa cum în apă nu realizezi că eşti ud! Sînt, fireşte, destule căi prin care să eliberezi o societate de cinste, însă eu propun să încercăm de la bun început cu bani. Distribuirea gratuită de căşti audio, în regim umanitar, în toate cartierele în care oamenii suferă de o afecţiune cumplită, care se manifestă prin incapacitatea de a asculta singuri muzică. Alegerea lui Marian Vanghelie în funcţia de ambasador itinerant al Bucureştiului şi trimis să itinereze. Ar fi un minunat călător român prin ţări străine, are stofă de cronicar! Adoptarea schemei de circulaţie europene, cu trafic pe partea dreaptă, cînd te duci, şi pe stînga, cînd te întorci, şi renunţarea la metoda orientală, cu trafic doar pe centru, în gipan, practicată acum. Renunţarea la trotuare astfel încît cetăţenii pietoni să nu se mai uite de sus, de pe trotuar, la cei din maşini, în special la cei din maşinile joase, sportive, gen Ferrari. Această soluţie presupune însă internarea oraşului într-un centru specializat, unde să i se poată trata adicţia la borduri. Aşezarea de biblioteci publice în staţiile de autobuz, cu poeţi lirici şi onirici, astfel încît oamenii să se urce încet, trist, deprimat. Astfel încît să se înghesuie lent şi meditativ, să se împingă visător, să se calce blazat pe bombeuri şi să lăcrimeze fără motiv, aşa, ce ţi-e şi cu viaţa asta... Cum ziceai? Îi scîrţîiau aripele de plumb...? Or mai fi şi alte idei. Ce ziceţi, voi pentru ce militaţi? lucian@signfactor.ro