Plagiatorul neprins e politician cinstit

În Franța face valuri o poveste cu un politician obscur dovedit plagiator. Doctoratul în Drept al lui Arash Derambarsh, care i-a permis să devină avocat, a fost revocat de secția disciplinară a instituției: Paris-I – Panthéon-Sorbonne. Cu această ocazie au ieșit la iveală o serie întreagă de neajunsuri, de la modul în care e organizată admiterea la școala doctorală, trecînd prin coordonarea tezei pînă la verificare și susținere. Deficiențele constatate de comisia disciplinară în urma unor dezvăluiri pe un cont anonim de Twitter sînt multiple. 92% din cuprinsul tezei reprezintă un plagiat grosolan: „De la introducere pînă la concluzie, inclusiv notele, anexele etc., teza lui Derambarsh este compusă aproape în întregime dintr-un ansamblu de texte produse într-un context academic ori publicate de alți autori și recopiate conform uneia sau mai multor proceduri de plagiat menite să-l facă pe cititor să creadă că Derambarsh însuși este autorul”, se arată în raportul universității prin care se cere, în unanimitate, retragerea titlului de doctor. Luat la întrebări, împricinatul a denunțat, pentru Le Monde, un „complot” și a anunțat că are de gînd să facă apel la decizia Consiliului Național pentru Învățămînt Superior și Cercetare, solicitînd suspendarea executării. La fel ca, la noi, Victor Ponta, plagiatorul prins se jură că nu fură. În nici un moment nu și-ar fi însușit vreo idee de la altcineva. Admite doar că „există o problemă de formă, anume că ghilimelele nu sînt puse la locul potrivit”. Dacă există fraudă, „atunci Sorbona este complice, deoarece a validat toate etapele tezei mele”, a explicat el jurnaliștilor de la Le Monde. 

Arash Derambarsh a avut un parcurs academic presărat cu eșecuri. A picat Bacul la prima încercare, a ratat admiterea la Facultatea de Drept, a fost nevoit să repete niște examene. A picat, de două ori, și examenul de barou. Pentru a intra în avocatură, a urmat calea alternativă oferită de sistemul francez: doctoratul în Drept. Șaptesprezece ani au trecut de la admiterea la doctorat pînă la susținerea tezei. Între timp, Derambarsh a fost jurist pe la cîteva firme și a intrat în politică. Nici acolo nu a reușit mare lucru. A trecut pe la mai multe partide și a ajuns consilier municipal, apoi viceprimar însărcinat cu dezvoltarea durabilă într-un orășel din regiunea Île-de-France. Ambiții mari – realizări modeste… N-ar fi putut deveni avocat fără teza de doctorat. Și n-ar putea visa la politica „mare” fără să fie avocat.

E doar o simplă coincidență că verdictul în cazul Derambarsh vine la puțin timp după ce, în România, instanța a respins ca nefondat recursul formulat de fostul premier Victor Ponta cu privire la decizia CNATDCU referitoare la plagiatul tezei sale de doctorat. Cele două cazuri suportă unele comparații – mai ales în ceea ce privește proporția fraudei academice. Dar sînt și multe diferențe notabile. Ele țin, în primul rînd, de reacția mediului universitar și de consecințele dezvăluirii fraudei. În ceea ce privește cazul Victor Ponta, un verdict definitiv a venit de-abia recent, adică la opt ani de la semnalarea primelor suspiciuni legate de teza plagiată – și după ce cazul a ajuns pînă la Înalta Curte de Casație și Justiție. În Franța, verificarea și judecarea cauzei de către mediul universitar a durat mai puțin de un an. La noi, odată cu retragerea titlului de doctor în Drept, Victor Viorel Ponta va putea să-și urmărească în continuare scopurile politice – ba, poate, cu încă și mai multă aroganță, de vreme ce a reușit să blocheze atît de mult timp mediul universitar și Justiția în adoptarea unei hotărîri definitive. Arash Derambarsh contestă încă excluderea sa din avocatură, însă ultima sa încercare de a-și apăra cariera de avocat va eșua, mai mult ca sigur; cît privește viitorul său politic, acesta va fi de acum înainte marcat de momentul rușinos al descoperirii fraudei. Cariera sa politică e oricum în impas – în ciuda încercărilor repetate de a face pași mari prin mici șmecherii. Și e puțin probabil să mai iasă vreodată din această fundătură. Ce putem învăța din această poveste? Că, pînă  la urmă, denunțarea plagiatorilor – fie ei și mari personalități politice – nu aduce decît, cel mult, o mică victorie de etapă. Sancționarea plagiatului, inclusiv prin retragerea titlului obținut prin fraudă, e importantă, dar hotărîtoare în acest demers e consolidarea unor instituții care să combată eficient și durabil acest flagel. Lumea universitară nu e mai bună odată cu anularea titlului de doctor obținut fraudulos de Victor Ponta. Dar ar putea deveni ceva mai credibilă dacă asemenea cazuri nu ar mai fi posibile odată cu schimbarea procedurilor de acordare a titlurilor.