Peste ocean, creşte un eu imens

Publicat în Dilema Veche nr. 232 din 28 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu ştiu ce părere aveţi despre Barack Obama. De departe, omul are două bile albe deja: a învins în cursa pentru nominalizarea democrată o doamnă pe cît de puternică politiceşte, pe atît de antipatică şi reprezintă alternativa politică pentru un preşedinte actual încă şi mai antipatizat. În plus, apare ca omul proaspăt care călăreşte cu siguranţă senină valul schimbării. Dar, în America, asta nu este suficient ca să cîştigi alegeri. Mai ales cînd contracandidatul este un domn cît se poate de respectabil, cu vastă experienţă politică. În orice caz, campania electorală de anduranţă în care a concurat cu Hillary Clinton a scos la iveală, deopotrivă, marele avantaj al lui Barack Obama, dar şi marele său defect. De-o parte, un farmec electrizant. De partea cealaltă, o vanitate colosală. Iar cursa spre Casa Albă este cu atît mai interesantă, cu cît sensibilitatea publicului american este foarte mare şi pentru una, şi pentru cealaltă, dar cu semn schimbat. Obama a dovedit că farmecul personal poate învinge maşinăria de partid. Iar de acum înainte, maşinăria de partid va lucra pentru el. Este, fără discuţie, cea mai bună veste pe care o poate primi un admirator al democraţiei directe. Numai că fenomenul popular şi mediatic pe care l-a stîrnit ascensiunea sa uimitoare pare să-i fi furat minţile lui Obama. Sigur, vanitatea nu e deloc ceva nou la politicieni. Sigur, încrederea în sine trebuie să fie cît un munte dacă vrei să treci cu succes prin nesfîrşitele încercări de toate felurile care apar pe drumul spre Biroul Oval. Dar, totuşi, parcă nici un alt candidat nu a mers pînă acolo încît să spună că victoria sa în preliminare "este momentul de care îşi vor aduce aminte multe generaţii de acum înainte şi vor spune atunci a început totul!, căci din acel moment a început să se vindece planeta". Parcă nici un alt candidat din istorie nu s-a apropiat mai mult de tonul mesianic. Unul dintre sloganurile sale pe care îl repetă cu o vădită plăcere la mitinguri este: "Eu sînt cel pe care îl aşteptaţi!". Este adevărat că, pe lîngă această masivă încredere în sine, trebuie simţit şi strigătul de eliberare al unei frustrări acumulate de o rasă întreagă, vreme de secole. Acum, Barack Obama este preocupat să remedieze unul dintre handicapurile evidente de care suferă în competiţia cu McCain: lipsa de experienţă în politica externă şi de securitate. Probabil că niciodată în istoria alegerilor americane poziţia candidaţilor în această problematică nu a contat atît de mult ca acum. Trebuie spus că nici un candidat pentru un prim mandat la Casa Albă, mai ales unul venit din afara executivului american, nu s-a priceput la politică externă. Nici Kennedy, nici Reagan, nici Clinton, nici Bush Jr. nu ştiau mare lucru despre politica externă înainte de ziua inaugurării. Foreign Affairs şi-a făcut un bun obicei din a cere candidaţilor cu şanse la Casa Albă un text despre cum văd ei politica externă americană. Dacă ar fi adunate în volum, textele acestor candidaţi - dintre care unii au devenit preşedinţi care au dezvoltat în timpul mandatului doctrine de politică externă cu impact semnificativ asupra istoriei lumii - ar constitui o antologie amuzantă a idealismului diletant. Aşadar, în mod normal, nepriceprea lui Obama la politică externă nu ar trebui să fie un impediment. Totuşi, acum, ca niciodată înainte, America resimte acut, în interiorul ei, cît de importantă este politica externă a ţării şi aşteaptă soluţii de la candidaţi. Aşadar, Obama îşi simte dezavantajul şi trece la ofensivă pe aceast subiect. Mai întîi, a adus-o aproape pe Susan Rice. Ea are multe lucruri în comun cu actualul secretar de stat american. Este, aş spune, versiunea democrată a Condoleezzei Rice. Numele de familie e acelaşi, culoarea pielii e aceeaşi, parcursul academic aparţine aceleiaşi categorii de mare prestigiu, asemănător este parcursul prin diverse funcţii executive washingtoniene. Nu în ultimul rînd, sex-appeal-ul este de aceeaşi extracţie. Susan Rice a fost asistent al secretarului de stat pentru problemele Africii în timpul ultimului mandat Clinton şi, în 2004, a fost consilierul pentru politică externă al candidatului democrat John Kerry. Adică, exact ceea ce este acum pentru Barack Obama. Vremea lungă a puterii republicane şi-a petrecut-o, după tipicul rotaţiei de cadre americane, într-un think-tank de prestigiu. Alături de Susan Rice, Obama a plănuit un turneu internaţional, care trece prin Irak, Afganistan şi cîteva mari capitale europene, tocmai pentru a arăta americanilor că ştie să se comporte diplomatic, dar şi pentru a culege ceva aplauze europene numai bune de pus în piept la vremea confruntării cu McCain. Numai că, în organizarea acestui turneu, Obama s-a aruncat prea departe, cum se spune. În planul său, unul dintre punctele maxime ar fi trebuit să fie o alocuţiune lîngă poarta Brandenburg, acolo unde Ronald Reagan a rostit discursul "Mr. Gorbachev, tear down this wall" (12 iunie 1987). Deşi ministerul german de Externe a fost iniţial de acord, cancelarul german a cerut, totuşi, ca discursul lui Obama să aibă loc în altă parte. A doua variantă este Rathaus Schoneberg, acolo unde J.F. Kennedy a rostit celebrul "Ich bin ein Berliner" (26 iunie 1963). Dacă nici aici, atunci la aeroportul Tempelhof, acolo unde podul aerian american a salvat Berlinul de Vest de sub asediul comunist. În orice caz, căutarea cu obstinaţie a unui loc cu rezonanţă istorică certă în sufletul poporului american mi se pare suspectă. Efectul mediatic pe care mizează Obama este evident. E ceva de mic impostor în toată căutarea asta. Omul chiar crede că are un mesaj istoric, menit să reformuleze lumea vestică. Şi nu este, încă, preşedinte. Spre binele său şi al nostru sper ca Obama să fi priceput ceva din refuzul strategic al gazdelor sale berlineze cînd a cerut un discurs la Brandenburg. Totuşi, există pe lumea asta locuri care se cîştigă mai greu decît un tur electoral preliminar în propriul partid.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.