Perla ascunsă din programul excepţional al Festivalului Enescu

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Bun şi rău jpeg

Desigur, pentru mai toată lumea, vedeta acestei ediţii a Festivalului a fost Filarmonica din Berlin, condusă de Simon Rattle. N-am fost la concert, ratînd un moment de nostalgie personală. În 2003, la un an după ce Simon Rattle a devenit dirijorul principal al marii orchestre, i-am ascultat într-un concert la Chicago. Acum, 12 ani mai tîrziu, cu trei ani înainte ca Simon Rattle să părăsească onorantul şi rîvnitul post, aveam ocazia să-i ascult la Bucureşti în primul lor concert din România de după al Doilea Război Mondial (apropo, chiar mă mir cum de nimeni nu şi-a amintit de turneul făcut de Filarmonica din Berlin la Bucureşti, la începutul anilor ’40, cu Furtwängler). Între timp am mai ascultat pe viu sunetul absolut al acestei mari orchestre chiar la Berlin de cîteva ori, dar şi la Paris. Am ratat, aşadar, închiderea unei bucle nostalgice în viaţa mea de meloman, însă – ciudat! – nu-mi pare rău. Am fost aproape de Filarmonica din Berlin în mai toate vîrstele ei, ascultînd-o mereu – anii Karajan şi Abbado fiind masiv înregistraţi pe CD-uri aflate la îndemîna oricui. Însă, de cînd am văzut programul Festivalului de anul acesta, nu aşteptarea Filarmonicii din Berlin m-a făcut să devin nerăbdător, să visez şi să număr zilele, ci întîlnirea în concert, pentru prima oară în cazul meu, cu Maria João Pires. Ea este perla ascunsă din programul plin de mari vedete al Festivalului Enescu 2015. Acompaniată de Deutsche Kammerphilarmonie din Bremen, condusă de Trevor Pinnock, pianista portugheză a cîntat în Festival Concertul 2 de Chopin şi, a doua zi, Concertul 27 de Mozart. 

Pires (71 de ani) este o prezenţă discretă, fragilă, o femeie frumoasă, cu păr scurt, al cărei ten mărturiseşte că stă mult în aer liber, soare şi vînt, cu un mic tatuaj pe încheietura mîinii drepte şi un zîmbet de o feminitate seducătoare. Simţi că se teme de succes şi că îşi caută bucuriile la marginea lumii. Locuieşte, acum, în Brazilia, părăsind Portugalia natală imediat după o mare dezamăgire – în 2006, un proiect de şcoală pentru copii dezavantajaţi la care lucrase mult timp a eşuat, lăsînd-o cu datorii imense, pe care le-a putut plăti abia după mulţi ani.  Totuşi, familia ei, extrem de numeroasă (are şase copii, după ce a născut patru fete şi a adoptat doi băieţi), locuieşte în continuare în Portugalia, ceea ce o obligă să revină adesea în Europa. A trăit toată viaţa într-o atmosferă impregnată de budism (bunicul ei a devenit în tinereţea lui budist, ceea ce era cu adevărat o excentricitate pentru un portughez acum mai bine de 100 de ani), ceea ce pare să o fi ajutat în traversarea unor lungi perioade dificile. Este de o modestie completă. 

Priveşte cu uimire propria ei carieră: „Am născut foarte de tînără şi am avut multe lucruri de rezolvat de una singură tot timpul, aşa că n-am avut niciodată timp mult pentru studiul pianului. Într-un fel, am rămas o amatoare tot timpul. Nu cred că am date naturale pentru pian. Am mîinile mici şi am o grămadă de probleme tehnice. În plus, nu-mi place să cînt concerte, nu-mi place să fiu pe scenă. Ador, însă, înregistrările. Ştiu că am făcut o carieră cu pianul, dar asta a venit cumva nefiresc.“ Aceste declaraţii ale Mariei João Pires, pe care le găsesc într-un interviu din 2012, pot năuci. Totuşi, Maria João Pires dădea la 5 ani primul recital din viaţa ei, iar la 7 ani cînta în public primul ei concert de Mozart.  Totuşi, Maria João Pires este unul dintre marii artişti ai pianului de la sfîrşitul secolului XX, un artist în jurul căruia melomanii au creat un adevărat cult, o pianistă de rară extracţie. Cum adică, nu-şi recunoaşte vocaţia? Trebuie să o asculţi cîntînd ca să înţelegi ce vrea să spună – printre altele, asta este specific doar marilor muzicieni. Vocaţia ei nu este aceea de pianist profesionist, ci aceea de pianist pur şi simplu. Ai muzica, pe de o parte, şi pianul, pe de altă parte – pianistul este cel care, prin sine însuşi, le face să fie unul şi acelaşi lucru pentru vreo două ore. Într-o dulce răstignire între partitură şi instrument, pianistul dă ceva din el însuşi ca să ne facă să auzim miracolul. Pires cîntă, vorba cuiva, ca o extensie a propriului sine. Nimic din ceea ce cîntă nu-i este exterior. Şi nu pentru că asumă (cuvînt la mare modă, care începe să mă irite!), ci pentru că este. Nu e vorba despre curaj, ci despre sinceritate. De altfel, în cel mai pur spirit budist, Pires declară că a ajuns la concluzia că nu merită să te lupţi pentru nimic şi că trebuie să laşi totul să se întîmple. Treabă mult mai complicată, de altfel. 

Sunetul ei, aşa cum am auzit şi la Bucureşti, este de o frumuseţe rară, consistentă şi autosuficientă. Sunetul ei, ca să existe, nu consumă nimic din ascultător, nu are nevoie de nici o participare a ascultătorului – există pur şi simplu. Ascultînd-o pe Maria João Pires descoperi, de fapt, cu o încîntată uimire, o realitate estetică, rafinată şi sublimă, care există chiar aici, lîngă tine, de cînd lumea. Sunetul ei este feminin, tandru şi adînc, purtător al unei lumini crepusculare, materie a unei poezii învăluitoare, niciodată scrisă, dar mereu cîntată. Artist din categoria rarisimă a lui Radu Lupu, Maria João Pires nu mizează, ca marele român, pe transă şi levitaţie, pe ieşirea din spaţiu/timp, ci pe găsirea unui drum pe care ni-l deschid propriile noastre percepţii. Maria João Pires ne spune, de fapt, că nu trebuie să ne temem de propriile noastre percepţii, despre care sîntem mereu învăţaţi că ne înşeală. Dacă le exersezi tot timpul, dacă le provoci şi le dezvolţi, percepţiile pot deschide căi spre adevăruri. Nu e un drum uşor, dar zîmbetul Mariei João Pires este mereu acolo, ca să ni-l facă, pe cît posibil, agreabil.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

tren cersetori pitesti foto primaria pitesti jpg
Tren cu 90 de cerșetori oprit de polițiști la Pitești. Jumătate dintre ei primesc ajutoare sociale
O amplă acțiune a polițiștilor împotriva unei rețele de cerșetorie a avut loc sâmbătă, 1 octombrie, la Gara Sud Pitești. Cerșetorii veneau constant la Pitești și își făceau veacul în centrul orașului și pe lângă mai multe biserici.
Stalp curent electricitate energie electrica FOTO Shutterstock
Vine o iarnă rece și secetoasă. Care sunt riscurile în aprovizionarea cu energie electrică
Iarna aceasta ar putea fi una mai rece pentru Europa, potrivit Agenției Europene de Prognoză Meteo lunile noiembrie și decembrie aruncând o perspectivă sumbră asupra întregului continent.
rugby foto shutterstock
România U18, spulberată de Spania la rugby: Europeanul a început cu un coșmar pentru noi
La seniori, „Stejarii“ se pregătesc pentru Mondialul din 2023. Din păcate, din spate pare că vine o generație foarte slabă.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.