Performanță – ce cuvînt frumos!

Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
Bătălia cu giganții jpeg

Prin teatrele și centrele culturale ale municipiului București trage curentul. E un aer glacial, în ciuda primăverii. E frig mai ales în birourile directoriale. Evaluările managerilor au făcut multe victime. Și asta se simte peste tot: pe scenă, în sală, în foaier...

 Au fost evaluări intermediare, care se petrec anual, și cîteva evaluări finale, care se întîmplă la finalul fiecărui mandat directorial de patru ani. Nu e nimic special în aceste demersuri. Doar rezultatele sînt, de data asta, ieșite din comun. Marinela Țepuș, managerul Teatrului Nottara, a primit un calificativ care nu îi permite să-și continue mandatul și probabil va fi demisă. Managerul Operei Comice pentru Copii, Felicia Filip, va trebui să susțină un nou concurs de post. Directorul Teatrului Excelsior, Adrian Găzdaru, e și el nevoit să mai susțină o dată concursul de post – poate în competiție cu alți candidați. George Ivașcu, director la Metropolis, a trecut cu bine prin evaluare, dar și-a dat demisia invocînd că nu poate continua în lipsa unei finanțări adecvate din partea Primăriei. Însă mulți alți manageri de instituții culturale municipale își pot continua sau își pot reînnoi mandatul de manager: George Mihăiță, la Teatrul de Comedie, Ioan Cristescu la Muzeul Literaturii Române, Adrian Majuru la Muzeul Municipiului București. Reproșurile autorităților locale – acolo unde au existat – sînt legate, în general, de costurile mari de producție, de dezechilibrul între cheltuielile de producție și cele de personal în detrimentul producției, de încasările reduse (de înțeles, totuși, pe fondul măsurilor antipandemice și al accesului redus în incinta teatrelor). Pe alocuri – acolo unde s-a lăsat cu demiteri ori cu demisii –, evaluările au provocat revoltă în rîndul artiștilor. Protestele, poziționările și solidarizările sînt parțial întemeiate. Căci criteriile evaluărilor nu sînt clare. Și nici integritatea ori competența evaluatorilor.

 Un cuvînt rostit de mai multe ori în comunicarea autorităților publice cu privire la managementul instituțiilor de cultură generează o stare de confuzie și de neliniște. Acest cuvînt e „performanță”. Sensul acestui cuvînt nu a fost explicat, dar poate fi subînțeles – de unde și revolta. Nicușor Dan se așteaptă probabil la un profit imediat și cuantificabil în urma investiției pe care Primăria o face în instituțiile de cultură. Sîntem în două paradigme diferite, aflate în confruntare. Pe de o parte, „moștenirea” instituțională de pe vremea primarului Gabriela Firea, cu teatre și centre culturale noi, cu o finanțare abundentă, acordată pe criterii netransparente, poate clientelare, cu un sistem de recompensare sau chiar de cumpărare a bunăvoinței artiștilor: bani publici în schimbul liniștii. Pe de altă parte, primarul Nicușor Dan, constrîns de împrejurările sociale și politice diferite (un buget mult mai redus, o criză economică incipientă), și-a setat alte priorități, iar în domeniul culturii, ca și în altele, cere responsabilitate, transparență (pînă aici, nimic greșit!) și performanță. Ambele paradigme sînt păguboase pentru că nu se bazează pe înțelegerea culturii ca factor de dezvoltare pentru oraș, ca element al bunăstării locuitorilor. Ca și cum cultura ar fi doar un domeniu în care poate fi obținut un profit la nivelul reputației. Sau ca și cum misiunea teatrelor ori a centrelor culturale e să fie performante, adică să cheltuiască cît mai puțini bani publici și să obțină cîștiguri, nu să „producă” cultură. E o viziune care reduce cultura la un act contabil.

 Există o „Strategie Culturală a Municipiului București” care vizează perioada 2016-2026. Documentul a fost realizat sub coordonarea ArCuB prin consultarea comunităților culturale, civice și academice și vorbește despre dezvoltarea Capitalei prin cultură. Însă strategia nu a fost niciodată asumată ca document de fundamentare pentru politicile culturale. Și, în lipsa acestei asumări, rămîn pseudo-viziunile culturale enunțate mai sus.

 La Nottara, clădirea teatrului, încadrată inițial în clasa de risc seismic I, a fost reexpertizată în 2016 și încadrată în clasa a II-a de risc seismic, cu niște recomandări de reabilitare care nu au fost însă puse în aplicare. La Bulandra, sediul de pe Schitu Măgureanu se află într-o clădire din anii ’30 care nu a fost încă expertizată, dar, dată fiind perioada construcției și regimul de înălțime, se poate lesne bănui că e nesigură. Mai sînt și altele, în situații asemănătoare. Cele mai multe teatre municipale funcționează fără aviz de la ISU. Are Primăria în vedere reabilitarea acestor clădiri? Chiar și dacă ar putea face aceste investiții, multe clădiri nici nu pot fi aduse în conformitate pentru că pur și simplu au fost proiectate într-o epocă în care exigențele erau mult mai reduse. Cît de riscant e să mergem la teatru? Închidem tot, pentru că se prăbușesc clădirile și riscăm să murim în caz de incendiu? Ce planuri sînt pentru a construi clădiri noi, moderne, adaptate, conforme?

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.