Pentru o zi președinte

Publicat în Dilema Veche nr. 1028 din 21 decembrie – 27 decembrie 2023
image png

Întrebat de Sean Hannity de la Fox News dacă intenționează să abuzeze de puterea pe care ar putea-o redobîndi după alegerile de anul viitor, Donald Trump a răspuns că „doar în prima zi”. Acest răspuns, în parte glumă, în parte sarcasm și parțial serios, a ultragiat încă o dată cercurile liberale din America și de dincolo de granițele ei pentru că Trump rămîne favoritul detașat al republicanilor pentru confruntarea cu președintele Joe Biden toamna viitoare. 

Trump și-a petrecut ultimul ani navigînd printre diverse acuzații, pornind de la fraudă și terminînd cu hărțuire sexuală. Cînd nu s-a plîns că e vînat de Justiție, a avut cuvinte de laudă pentru tot felul de dictatori și dictatori-în-așteptare care privesc cu multă speranță întoarcerea sa la Casa Albă. 

Cum va arăta un eventual nou mandat Trump? Cu siguranță, mai puțin ezitant decît primul. Și asta nu e o veste bună dacă nu ești un republican american îndrăgostit de Putin ca o adolescentă, ferm convins că imigranții vor să-ți fure cheeseburger-ul, iar soluția pentru schimbările climatice e să forezi după și mai mult petrol. 

Însă Trump nu e singura amenințare la adresa lumii așa-cum-o-știm în 2024. Vor fi alegeri în 78 de țări și, dată fiind confuzia actuală, oricare dintre acestea are capacitatea de a crea necazuri mult dincolo de propriile granițe. Naționalismul aproape fascist al lui Narendra Modi în India, fascismul fără perdea al lui Putin, genunchii moi ai lui Volodimir Zelenski, toate acestea vor fi testate în 2024 și poza de anul viitor de pe vremea asta ar putea arăta radical diferit. Nu pentru că antenumiții dispar din ea, ci pentru că măcar unii dintre ei se vor simți confirmați în toate cele bune și rele pe care le vor fi comis pînă în seara alegerilor. Alegeri care, cel puțin în cazul unora dintre ei, sînt mai degrabă o formalitate plicticoasă. Jocurile sînt deja făcute. În Rusia, spre exemplu, Aleksei Navalnîi, liderul Opoziției, a dispărut în gulag zilele astea și nimeni nu știe dacă va mai apărea vreodată viu. Despre libertate n-are rost să vorbim.

Alegeri vor fi și în România și, dacă e să urmărim un singur lucru, atunci acela ar trebui să fie votul tinerilor. Sociologul Barbu Mateescu observa într-un episod de podcast că în 2024, după patru ani de secetă electorală, vom avea cel mai mare număr de tineri care votează prima oară post-1989. E vorba de o generație care a deschis ochii în Uniunea Europeană și n-a avut contact cu regimuri autoritare decît cu ocazia unor concedii cu părinții prin Egipt. Ca orice altă generație, și aceasta se ridică contestînd starea de fapt. Întrebarea la care nu avem răspuns acum este cine e inamicul acestor oameni și cum au de gînd să schimbe lucrurile. Pentru că, în egală măsură, „disruptive” sînt și Diana Șoșoacă, și puzderia de partide excentrice de stînga care se încălzesc în afara gardului Parlamentului.

Sigur, există întotdeauna varianta absenței de la vot. Și asta e, în opinia mea, o formă de exprimare politică. Un vot, dacă vreți. Dar semnificația lui e mai degrabă că actuala stare de fapt e mulțumitoare. Nu cred că trebuie ignorată varianta asta pentru că, citind sondaje comandate de partide, riscăm să credem în posibilitatea unei revoluții fără revoluționari. Amintitele sondaje ne spun că 70% din români sînt nemulțumiți de direcția în care merge țara, dar nu-s foarte siguri care ar fi direcția corectă. 2024 va fi anul în care partidele vor trebui să facă o echilibristică foarte complicată între promisiunea de mai bine și amenințarea că vor strica o jucărie care mai poate fi încă folosită. 

România nu trăiește într-o bulă independentă și, poate mai mult decît niciodată, rundele de alegeri din 2024 vor fi sensibile la evenimentele externe. O eventuală prăbușire a Ucrainei (lucrurile nu arată bine pe front) va avea un efect seismic asupra climatului politic intern, iar partidele românești de aproape orice culoare par să funcționeze pe modelul „gînduri bune și rugăciuni”. Nu există nici un fel de pregătire a publicului pentru un astfel de scenariu sau pentru scenariul în care prima zi a președintelui Trump nu va fi doar despre imigranți, ci și despre retragerea Statelor Unite din NATO. O fi sunînd alarmist în decembrie 2023, dar nu implauzibil. 

Noul președinte american va fi instalat oficial în ianuarie 2025, dar anul viitor pe vremea asta o să îi știm nu numai numele, ci și intențiile. Și tot anul viitor pe vremea asta vom avea și noi un nou președinte. După zece ani de placiditate țîfnoasă, România va trebui să se obișnuiască cu un alt om la Palatul Cotroceni și e cumva frustrant că încă nu știm numele nici unui candidat. Ce e sigur e că vom asista în a doua jumătate a lui 2024 la momentul acela de derivă în care aproape toți cunoscuții noștri vor abandona nuanțele și se vor situa ferm de partea vreunuia dintre candidați, ignorînd 90% din informațiile disponibile despre respectivul. 

Ne așteaptă un montagne-russe emoțional și momente de abandon colectiv al rațiunii. Donald Trump nu știe, dar la fiecare declarație a sa românii fredonează inconștient clasicul Paraziții „Dac-aș fi pentru o zi președinte”. Un imn pentru sănătatea mintală care la lansare părea să aibă semnificații locale. Acum e global.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.