Peisaj Polonez cu foşti

Publicat în Dilema Veche nr. 138 din 15 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Krynica e un fel de Sinaia poloneză - poate mai puţin pretenţioasă, dar, cu siguranţă, cel puţin la fel de elegantă ca staţiunea noastră regală. Drumul de la aeroportul din Cracovia pînă în staţiune, de peste 130 de km, arată exact ca o şosea românească: hîrtoape, găuri, asfalt vălurit, crăpături deprimante, plombe în formă de pleaşcă, pante iraţionale, marcaj aproximativ, semnalizare chioară. Şoferul meu, un domn trecut bine de 50 de ani, nu putea articula nici o vorbuliţă în engleză sau în franceză. Mă umileşte, la rîndu-i, cînd mă invită să vorbim în ruseşte - "ia niznaiu paruski", zic încurcat, şi nici acum nu ştiu dacă am zis bine, dar omul a înţeles mesajul. Aşadar, nu putem conversa. În schimb, e amabil. Pune un post de muzică veche, ceva gen Radio Romantic de la noi. De cîte ori începe un cîntec în engleză, dă mai tare şi îmi zîmbeşte larg, invitîndu-mă, din priviri, să fiu atent. Apoi, cînd vine un cîntec polonez, dă, discret, mai încet. Găsesc înduioşătoare această inadecvare amabilă şi ceva îmi spune că, deşi nu mă pot înţelege deloc cu el, omul are suflet bun. În această staţiune, am ajuns eu pe asemenea drum, condus de acest şofer, pentru a participa la un forum internaţional, unde urma să vorbesc despre situaţia din Balcani. Evenimentul principal al agendei însă a fost reunirea a patru foşti preşedinţi, un panel care se vroia un regal politic. Patru foşti preşedinţi ai Europei Centrale, oameni care au făcut istorie pentru ţările lor, stau la aceeaşi masă, vorbind despre Europa: Aleksander Kwasniewki (preşedinte al Poloniei între 1995 şi 2005), Rudolf Schuster (preşedinte al Slovaciei între 1999 şi 2004), Milan Kucan (preşedinte al Sloveniei între 1990 şi 2002) şi Algirdas Brazauskas (preşedinte al Lituaniei între 1993 şi 1998, dar şi şef al executivului de la Vilnius din 2001 pînă în 2006). Dl Kwasniewski, în calitate de gazdă, spune că nu crede că viitorii preşedinţi ai acestor ţări vor avea atîtea de făcut pe cîte au făcut cei de faţă. Corect. Ei şi-au trecut ţările prin postcomunism spre UE şi NATO, doi dintre ei trecînd, în prealabil, şi prin momentul istoric al obţinerii independenţei naţionale. Discuţiile însă sînt terne. Cu excepţia dlui Kwasniewski, ceilalţi trei citesc mici discursuri reprezentînd opiniile lor despre Europa unită de azi şi de mîine. Mi se par un fel de Ion Iliescu reprodus în alte limbi, posesori ai unui discurs care nu spune nimic. Dl Kwasniewski însă e în mare formă. "Prezenţa noastră la această masă dovedeşte că există viaţă după viaţă" - începe domnia sa prezentarea colegilor săi şi sala se încălzeşte brusc, în aplauze şi rîsete. Fostul şef de stat polonez e şarmant, articulat, manevrează abil o subtilă ironie şi e dispus la confesiuni care ştie bine că plac sălii: "Săptămîna trecută m-am întîlnit cu Bill Clinton şi am stat de vorbă, printre altele, şi despre această situaţie de fost preşedinte. I-am spus că eu o văd ca pe un amestec de liberation and frustration. Mi-a spus că se mai gîndeşte." Succesul său e total. La plecare, asistenţa se înghesuie să îi strîngă mîna şi să facă poze cu el. Sigur pe sine, relaxat, se lasă pradă mulţimii nu cu voluptate, ca dl Băsescu, ci cu amiciţie caldă, ca amicul său, Bill. Cu o seară înainte, asistasem la o dezbatere despre actualitatea politică poloneză. Cum sînt interesat de subiect, am cerut cuvîntul, am spus cîte ceva şi am pus o întrebare. Aş vrea să ştiu ce mai înseamnă acum, pentru scena politică poloneză, Lech Walesa şi, mai ales, aş dori să aud opiniile experţilor polonezi despre căderea sa - cum poţi ajunge de la statutul de semizeu din 1989, la 1,01% în alegerile din 2005? Tăcere. Membrii panelului evită, evident, să vorbească despre Walesa. Coincidenţă, în aceeaşi seară văd la televiziunea poloneză festivalul de muzică uşoară de la Sopot. Invitat de onoare, Demis Roussos. Lumea îl primeşte cu ovaţii, iar arhicunoscutul refren "Good bye, my love, good bye!" se cîntă la nesfîrşit de către mulţimea în delir. În mijlocul ovaţiilor, pe fondul unui entuziasm colectiv aproape extatic, Roussos spune că poporul polonez e magic, ceea ce, firesc, aruncă în aer spectatorii şi, apoi, adaugă "sînt fericit că aici se află cel mai mare dintre polonezi, dl preşedinte Lech Walesa" şi se înclină plin de respect spre rîndul din faţa scenei. Camerele îl descoperă imediat pe legendarul lider al Solidarităţii. Ovaţiile sălii se diminuează sensibil. Se aplaudă rezervat şi se simte, evident, o rupere a entuziasmului produs de muzica grecului. Se aud chiar şi cîteva huiduieli, timide, e drept. Dintr-un colţ, un grup de oameni care par că nu au auzit ceea ce a spus masivul solist, continuă să cînte, într-o ciudată potrivire, "Good bye, my love, good bye!". Ceva mă intrigă. A doua zi, într-o pauză, iau cafeaua cu un tînăr polonez. Abia a împlinit 25 de ani, e proaspăt ca o primăvară însorită şi nu pare să aibă inhibiţii. Îi spun că simt un fel de jenă a polonezilor faţă de Walesa şi că sînt stupefiat. Îl rog să mă contrazică. Nu o face şi, mai ales, e dispus să îmi explice. "E un simbol care a dezamăgit ca preşedinte. Atunci, vrem să fie un simbol. Dacă întrebi ceva despre Solidarnosc, oricine îţi va povesti o mie de lucruri. Cînd vine vorba despre prestaţia lui ca preşedinte, e uzuală o tăcere semnificativă. Vrem să rămînă un simbol şi nu un preşedinte." Am toate acestea în minte, cînd văd căldura cu care este înconjurat Kwasniewski. Fostul lider al tineretului comunist din anii ’70 şi fostul ministru în guvernele comuniste ale anilor ’80, cu care Walesa se lupta pe viaţă şi pe moarte, a devenit cel mai de succes om politic din Polonia eliberată de Walesa. E ca şi cum Walesa, cu riscuri enorme, a pregătit o democraţie în care Kwasnievski avea să înflorească. Numiţi istoria cum vreţi, nedreaptă sau ironică, oarbă sau cinică, dar dosarul politic al lui Aleksandr Kwasniewksi din vremea democraţiei este impecabil. A cîştigat două mandate succesive de preşedinte, ambele în dauna lui Walesa. Primul, greu, cu 51,7% la 48,3%, al doilea, încă din primul tur, un adevărat knock out, cînd a reuşit să adune, din prima, 54%, iar Walesa a ajuns la un umilitor 1%. A condus impecabil Polonia spre NATO şi spre UE şi a dobîndit un prestigiu internaţional deosebit - zvonurile spun că i s-a oferit să preia funcţia politică supremă la NATO din 2007. Nu pot să cred că Europa va fi a foştilor comunişti. Spun, purtat de wishful thinking, că Europa e a inteligenţilor cu farmec.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești