„Pe interneți”
Încălcarea normelor prin modificarea unor forme, semn al unei libertăți specifice registrului informal, e caracterizată de o ambiguitate fundamentală, în măsura în care se poate atribui deopotrivă erorii sau intenției umoristice. Abaterea de la normă poate consta, de exemplu, în formarea unui plural de la cuvinte care au doar formă de singular (singularia tantum), mai ales atunci cînd pluralul nu aduce o idee nouă, nu este motivat semantic.
Formarea unui plural (motivat sau nemotivat) de la termenul internațional Internet e un fenomen actualizabil în multe limbi. Româna are însă la dispoziție mai multe posibilități de a forma pluralul, tratînd cuvîntul ca substantiv neutru, cu desinența -uri (interneturi) sau -e (internete) ori ca substantiv masculin, cu desinența -i (interneți). Nu e vorba, vom vedea, de simple potențialități, ci de variante reale, chiar destul de răspîndite. Pluralizarea poate fi motivată de ideea existenței mai multor rețele similare, a mai multor subtipuri („internetul global se sparge în interneturi mai mici”, biziday.ro), dar poate fi și complet inutilă din punct de vedere strict conceptual, atunci cînd e foarte clar că noua formă se referă la exact aceeași realitate descrisă suficient de singularul cu valoare de nume propriu: „poate nu este prea eficient să întrebi niște necunoscuți pe interneturi” (reddit.com). Unele dintre aparițiile pluralului au scop parodic, aluziv, evocînd erori preexistente. E totuși plauzibilă și creația ludică independentă, fără trimitere la vreo eroare inițială.
Pluralul englezesc Internets este înregistrat (de Wikipedia, Wiktionary etc.) ca formă glumeață, reluînd satiric o eroare lingvistică a fostului președinte G.W. Bush, produsă într-o dezbatere cu John Kerry, în 2004. E posibil ca formele de plural din română să preia inovația din engleză, despre care s-a vorbit în momentul respectiv ‒ „președintele american George Bush povestea lumii întregi despre lucrurile pe care le-a aflat el de pe interneturi” (curentul.info) ‒, dar e posibil și ca pluralul să se fi dezvoltat independent, pe un tipar al modificării morfologice produse din neatenție sau în glumă. Știri din 2011 atribuiau pluralul internete erorii unui politician român (G. Becali), citînd o formulare a acestuia ‒ „Nu mă interesează pe mine internetele și de-astea!” (evz.ro) ‒ și preluînd ironic forma: „Nu prea îi plac «Internetele astea» patronului Stelei” (blogsport.gsp.ro).
Dicționarele curente (inclusiv Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic, în ultima sa ediție) indică adaptarea cuvîntului în română ca substantiv neutru comun (scris cu inițială minusculă), cu formă unică de singular. Dacă i se creează totuși în comunicare un plural ad-hoc (motivat semantic), substantivul neutru primește terminația de plural -uri, tipică pentru majoritatea împrumuturilor recente: „Internetul se va transforma în 4 interneturi: european, american, chinez și rusesc” (ro.linkedin.com). Pluralul în -uri este deci acceptabil, la nevoie, dar poate fi și atribuit unor vorbitori inculți: „Manex, proprietar: «Am luat un model după interneturi, ne place Versaci»” (observatornews.ro); „«Sînt niște antene să meargă interneturile și ăstea. Îs mai multe puse și o zis doctorița că alea tare atacă», a declarat o localnică” (pressone.ro). Cel mai adesea este folosit cu intenție umoristică, într-o metaforă locativă care evocă diverse formule populare conținînd pluralul (pe drumuri, pe coclauri): „Ce mai face lumea pe interneturi?” (gramhir.com); „aș arde-o pe interneturi cu discuții sterile și inutile” (forum.softpedia.com).
Pluralul în -e nu apare în contexte serioase, ci doar în intervenții atribuite vorbitorilor necultivați ‒ „declarația în exclusivitate a unei babe: «I-a bătut Dumnezeu, că prea se jucau cu internetele alea! Păi de internete avem noi nevoie?»” (national.ro) ‒ și în contexte glumețe, ironice: „te descurci tu, că te știi cu internetele, cu calculatoarele” (facebook.com); „o poveste care circulă în draci pe internetele românești” (utopiabalcanica.net). Forma în -e dezvoltă și o altă utilizare comică, fiind interpretabilă ca masculin singular (pe tiparul biscuit-biscuite): „Hei ce mai descoperire măreață internetele ăsta! Dacă nu era internetele ce făceai?” (reddit.com).
Cea mai șocantă este forma de substantiv masculin, cu pluralul în -i: „am căutat prin interneți o casă” (pinterest.com); „toată lumea scormonește măruntaiele interneților” (bacauexpres.ro); „diverse companii furnizoare de servicii: curent, gaz, interneți etc.” (denisuca.com); „am cerut parola de la interneți” (foodcrew.ro); „zbîrnăie interneții în ultima vreme” (criticarad.ro). Forma poate fi aleasă de vorbitorii actuali și datorită asemănării cu pluralul marcat umoristic din engleză (internets). Și în acest caz, construcția cea mai frecventă este locativul pe interneți: „aveți timp să stați pe interneți” (reddit.com); „știu că îţi place să te prefaci că munceşti cît eşti la birou, cînd tu de fapt o arzi pe interneți în căutare de chestii funny” (vice.com); „îndemnul ca lumea să se informeze de la sursa autorizată, nu «de pe interneți»” (manafu.ro). Unele contexte sugerează o suprapunere interesantă (care se explică și prin forma masculină, și prin rimă) între interneți și pereți: „Treaba asta cu scrisul pe interneți stă în felul următor” (facebook.com); „numele de pus pe interneți” (creator.iqads.ro), „a și lipit pe Interneții ministerului o poză” (desteptarea.ro).
Se dovedește astfel, încă o dată, că limbajul colocvial exploatează cu dezinvoltură, în scopuri ludice și expresive, posibilitățile gramaticale ale limbii.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
