Patru agende

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
Patru agende jpeg

Programul european de redresare și reziliență este, fără îndoială, o șansă istorică. Nu sînt vorbe mari, este o realitate. Niciodată România nu a avut la dispoziție 80 de miliarde de euro (planul de redresare și reziliență plus alocările din bugetul multianual) pentru a-i cheltui și a-i investi în dezvoltare.

Evident, este vorba despre bani mulți. Atît de mulți încît puțini români pot percepe ce înseamnă aceste sume. Oamenii, spun experții, pot înțelege indicatorii financiari doar în măsura în care ei înșiși au încasat o sumă de bani. Adică un cetățean plătit cu salariul mediu nu va putea ști cu adevărat ce înseamnă un miliard de euro. Dacă a luat un împrumut de 100.000 de euro, de exemplu, va înțelege ce înseamnă suma respectivă. Și, bineînțeles, își poate imagina, în consecință, valoarea de utilizare a unor sume de cîteva ori mai mari. Ridicînd nivelul, managerii unor companii mari administrează bugete care pot ajunge pînă la milioane sau chiar zeci de milioane de euro.

O paranteză destul de lungă arată că oamenii au experiențe diferite raportate la bani, iar cînd vine vorba despre miliarde de euro chiar și întrebuințarea banilor poate fi greu de înțeles.

De fapt, programul național de redresare și reziliență scoate în evidență mai mult ca niciodată modul diferit de raportare a actorilor publici în fața banilor. Cum se spune, pretențios, „agenda”. Este diferită, iar acest lucru se vede clar acum, cînd miza sînt fondurile din noul program european.

Politicienii sînt interesați de două lucruri: să vehiculeze sumele mari, miliardele, și să distribuie banii. În ultimele săptămîni, i-am auzit vorbind despre miliarde de euro și despre cum se vor împărți aceste fonduri către diverse domenii și pe diverse axe, cerute de regulile europene. Nu este nimic greșit, doar că opinia publică așteaptă informații mai detaliate, care să coboare pînă la proiecte concrete, care vor fi finanțate. Dar politicienilor le place această ambiguitate. Transmit mesajul că și-au făcut treaba, că au împărțit banii în folosul țării și după aceea pot sta liniștiți.

Politicienii din opoziție sînt, din păcate, jalnici. Ei amenință că, dacă planul național nu va fi supus aprobării Parlamentului, vor bloca creșterea contribuției financiare a României la Uniunea Europeană. Trebuie spus că o creștere a contribuției este esențială pentru România și chiar pentru Uniunea Europeană, pentru că programul de redresare și reziliență a fost gîndit în legătură cu o creștere a contribuțiilor tuturor statelor europene, nu doar a României. În aceste condiții, a condiționa aprobarea creșterii nivelului contribuției României de trecerea planului național prin Parlament (altfel, o cerință justificată) este un șantaj politic de duzină. Pentru că afectează România și nu puterea politică.

După ce politicienii au împărțit banii, vine rîndul administrației să își facă treaba. Respectiv, administrația locală sau centrală trebuie să scrie proiectele care să aducă efectiv banii împărțiți de politicieni. Pare simplu, dar de la intrarea României în Uniunea Europeană lucrurile s-au împotmolit de fiecare dată la proiecte și programe – în general, la birocrația administrației.

De altfel, administrația are o agendă a ei privind fondurile europene. Funcționarii sînt interesați de banii europeni, în primul rînd, prin prisma salariului lor. Adică angajații din sectorul public care lucrează cu fonduri europene au avut, de-a lungul timpului, sporuri de salarii plătite din fonduri europene.

Bugetele europene multianuale au fost perfecte pentru funcționarii din România, pentru că au lăsat de pe un an pe altul ceea ce nu puteau sau nu voiau să facă. Astfel, s-a ajuns la comoda situație în care timpul trece, leafa – din fonduri europene – merge. Nu a existat nici o presiune ca absorbția fondurilor europene să crească sau ca programele să fie lansate la timp. Nu a existat nici o monitorizare a performanțelor administrației locale sau centrale cu privire la fondurile europene. De aceea, există riscul ca noul program național de redresare și reziliență să fie tratat cu aceeași nepăsare și lentoare de funcționarii care vor trebui să scrie proiectele, iar rezultatele să fie asemănătoare cu cele de pînă acum, adică o rată scăzută a absorbției.

A treia agendă este cea a publicului. Cetățenii își doresc sau ar trebui să își dorească utilizarea cît mai multor bani europeni. De asemenea, ar trebui să fie informați despre folosirea fondurilor. Probabil că mijlocul cel mai eficient de comunicare cu publicul este prin pancartele afișate obligatoriu la locul în care are loc o construcție sau o investiție. În felul acesta, românii pot vedea că metroul, pensiunea sau hotelul în care se cazează, rețeaua de apă sau rețeaua de gaze din comuna lor, sala în care fac sport, toate au fost construite cu bani europeni. Dar cîți dintre cetățeni se uită la panourile construcțiilor pe lîngă care trec?

În fine, a patra agendă este a mediului de afaceri. Companiile se așteaptă ca programele cu fonduri europene să ajungă pînă la capăt, adică pînă la fi executate, pentru că astfel banii rămîn în economia românească. Doar o parte, pentru că unele materii prime și echipamente folosite în investiții provin din import. Așteptarea mediului de afaceri este legitimă și deja reprezentanții întreprinderilor mici și mijlocii au atras atenția că fondurile alocate acestor firme sînt mai mici decît de obicei, ceea ce este un motiv de nemulțumire.

Așadar, fiecare își dorește, din rațiuni diferite, fonduri europene. Dar esențial este rezultatul final și anume: cîți bani, cîte proiecte, ce rezultate. Restul sînt vorbe.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: flickr

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.