Pareto și rădăcinile politicii

Alberto MINGARDI
Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
Vilfredo Pareto © wikimedia commons
Vilfredo Pareto © wikimedia commons

Multe dispute politice din ultimii ani au fost descrise ca o confruntare între raționalitatea economică și erupțiile de iraționalitate pe care le numim populism. Dar psihologii cognitivi și economiștii ar sublinia că iraționalitatea politică nu se manifestă doar la insurgenții populiști. În general, cei mai mulți lideri politici se concentrează asupra unor chestiuni practice, fără să se gîndească neapărat în profunzime la ideile pe care le expun.

Vilfredo Pareto, unul dintre primii cartografi moderni ai iraționalității politice, a murit cu o sută de ani în urmă, pe 19 august 1923. Născut în 1848, anul speranței (și al revoluției) liberale pe întinsul întregii Europe, Pareto a murit după ce a fost martor la prăbușirea ordinii liberale și la tragedia Primului Război Mondial. Astăzi, numele său e pomenit adesea cu referire la „optimalitatea Pareto” (momentul în care nu mai poate fi luată nici o măsură de îmbunătățire a situației cuiva fără a deteriora situația altcuiva) sau „principiul Pareto” (ideea potrivit căreia 80% din efecte sînt generate de numai 20% din cauze).

Pareto, mai mult ca sigur, nu și-ar fi imaginat că lumea își va aminti de el pentru aceste două idei. Tatăl său, un inginer, i-a transmis o educație științifică și matematică, pe care a folosit-o pe parcursul carierei sale de manager, căreia i s-a dedicat pînă în jurul vîrstei de 40 de ani.

Cînd încă mai lucra ca manager, s-a implicat în domeniul politicii liberale la Florența, unde a devenit un polemist pugnace și un economist erudit. Dornic să fie auzit, el a corespondat cu economiști francezi și a publicat în limba acestora, străduindu-se întotdeauna să-și extindă conexiunile în cît mai multe direcții. I-a scris și prim-ministrului liberal britanic William Gladstone, iar Gladstone i-a răspuns.

Dintre numeroșii săi corespondenți, cel cu care își scria cel mai des era Maffeo Pantaleoni, un universitar de carieră cu zece ani mai tînăr, dar mai experimentat ca el în momentul în care cei doi au început corespondența. Pareto și-a exprimat aprecierea față de un eseu scris de Pantaleoni, dar a observat și cîteva greșeli în text. În loc să se simtă ofensat, Pantaleoni a realizat de îndată că partenerul său de corespondență era un geniu. A păstrat cu conștiinciozitate toate scrisorile sale și a jucat un rol esențial în admiterea lui Pareto în lumea academică. În 1893, Pareto i-a succedat lui Léon Walras, unul dintre întemeietorii economiei neoclasice, la conducerea Universității din Lausanne.

Aici, Pareto s-a dedicat cu fervoare activității didactice, dar entuziasmul său pentru economie a scăzut. Și-a dorit apoi să treacă la sociologie, după ce a constatat că existența umană e dominată de acțiuni ilogice. După ce jucase deja un rol considerabil în formalizarea economiei moderne, Pareto va deveni rapid și un pionier important al științelor politice și sociologiei secolului al XX-lea. 

În opinia tînărului Pareto, comerțul liber era în mod evident benefic pentru toată lumea, iar cheltuielile militare erau dăunătoare pentru foarte mulți – chiar dacă Italia, propria sa țară, s-a îndepărtat de comerțul liber și a demarat o serie de expansiuni coloniale brutale și extravagante. Pareto a diagnosticat rapid acest comportament ca fiind rezultatul influențelor unor interese particulare, dar s-a întrebat și de ce un număr atît de mare de oameni l-au susținut.

Pentru Pareto, funcția ideologiilor politice era „să rujeze un porc”. Natura fundamentală a politicii constă în faptul că cineva conduce, iar un număr mare de oameni se supun – ceea ce nici chiar democrația nu poate schimba.

Dar faptul că cineva trebuie să conducă nu înseamnă că la putere trebui să rămînă mereu aceiași oameni. Dimpotrivă, istoria e un cimitir al claselor conducătoare defuncte. Cînd o clasă conducătoare devine prea centrată pe sine și incapabilă să integreze elemente noi, înseamnă că i-a sunat ceasul.

Pareto nu credea că istoria și politica pot fi înțelese prin narațiunile egocentrice ale protagoniștilor. Evenimentele ar trebui supuse mai degrabă unei investigații științifice care trece dincolo de suprafața „derivațiilor”, fără să se oprească la motivele pe care oamenii le invocă pentru a-și explica propriul comportament. Pareto considera că acțiunile oamenilor au în spate motive adînc înrădăcinate – numite de el „reziduuri” – pe care aceștia simt apoi nevoia să le raționalizeze. Noi toți inventăm permanent justificări pentru a face ca neraționalul să pară rațional.

Pareto vedea în raționalism doar o altă formă de „religie intelectuală”, iar intelectualii sînt la fel de expuși crezurilor pseudo-științifice ca și ceilalți oameni. Următoarea dată cînd veți răsfoi pagina dumneavoastră de social media, întrebați-vă dacă toți cei care susțin cauzele „drepte” le-au analizat, de fapt, în profunzime. Cîți dintre ei au citit oare întreaga literatură pe care o citează, cîți dintre ei s-au confruntat cu părerile opuse? Ceea ce gîndim e condiționat adesea de nevoia noastră de apartenență.

În politică, există două „reziduuri” (declanșatori ai acțiunii) de importanță primordială. Pe de o parte, există „rentierii”, care apreciază stabilitatea, se opun schimbării și nou-veniților, și care tind să trăiască din rente funciare sau din venituri fixe. Pareto descrie „reziduul” lor ca „persistență a agregatelor” – precum obiceiuri, tradiții, clase sociale ș.a.m.d.

Pe de altă parte, există „speculanții”, care profită de pe urma schimbărilor și a inițiativelor inovatoare, dar care înclină totodată să manipuleze guvernele în propriul lor interes. Pareto definește „reziduul” lor ca pe un „instinct la combinației” – ceea ce sugerează o capacitate de a inventa permanent noi lucruri.

Pentru a prospera, o țară are nevoie de rentieri și de speculanți deopotrivă, dar Pareto considera că aceștia din urmă au șanse mai mari obțină controlul asupra societății, mai ales cînd guvernele se extind. Ei se simt ca acasă în „schemele” ambițioase de mare anvergură – indiferent dacă scopul e cîștigarea unui război, reducerea inegalității sau eficientizarea birocrației.

Portretul pe care Pareto îl face lumii de dinaintea Primului Război Mondial ne amintește de lumea în care trăim astăzi. El considera ingineria financiară în serviciul Guvernului ca fiind în mod fundamental frauduloasă, îi lua în rîs pe cei care credeau că impozitele reprezentau o taxă plătită pentru un serviciu la schimb și privea datoria publică și inflația ca pe niște instrumente de „devalizare” a anumitor segmente ale populației.

Pe termen lung, guvernele nu își plătesc datoriile și vor impozita populația cît pot de mult. Speculanții știu să se descurce mai bine și să profite în mai mare măsură de aceste tendințe, în vreme ce rentierii (sau pensionarii și alte persoane cu venituri fixe) sînt cei care vor plăti, cel mai probabil, nota.

Astăzi, mai mult decît oricînd, politica e o chestiune de credință și de apartenență. Polarizarea a transformat dreapta și stînga în apărători vehemenți ai propriilor cauze. Ambele cred că, dacă nu vor cîștiga, lumea se va duce de rîpă. Intelectualii publici de astăzi sînt absorbiți cu totul de această retorică.

Desigur, Pareto era el însuși o fire pasională, crezînd cu înflăcărare în libertate și în toleranță. Cu toate acestea, el a impus întrucîtva realismul său politic și asupra propriei persoane – dar nu în virtutea unui fetiș pentru neutralitate, ci fiindcă luciditatea era pentru el datoria supremă.

Alberto Mingardi, profesor asociat de Istoria gîndirii politice la Universitatea IULM, e directorul general al Institutului Bruno Leoni din Milano.

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEȘU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Brad Pitt respinge cererea „opresivă și hărțuitoare” a Angelinei Jolie de a face publice mesaje din care ar rezulta agresiuni fizice asupra ei
În cea mai recentă rundă a litigiului în curs de desfășurare dintre Brad Pitt și Angelina Jolie cu privire la podgoria/vinăria franceză Château Miravel a fostului cuplu, cei doi se luptă cu privire la cererea actriței ca Pitt să predea comunicări legate de un incident din 2016.
image
Cum putem trece mai ușor peste zilele toride: zona corpului care ne ajută să ne răcorim eficient
Mihaela Bilic, medic nutriționist, a explicat pe rețelele de socializare ce măsuri putem lua pentru a suporta mai bine aceste zile caniculare. „La baza gâtului există o zonă termosensibilă care transmite întregului organism informațiile despre căldură”, susține dr. Bilic.
image
Cum să reduci căldura din mașină pe caniculă. Sfaturile specialiștilor
Vara aceasta se anunță a fi una dintre cele mai călduroase din istoria României, cu temperaturi care depășesc limita de 40 de grade celsius, iar temperaturile extreme afectează negativ orice mașină.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.