Paragraful lipsă
Săptămîna trecută, o ştire a agenţiei France Presse a stîrnit o oarecare rumoare în redacţiile bucureştene. Comisia Europeană se pregătea să critice România şi Bulgaria pentru că nu înregistraseră suficiente "rezultate concrete" în materie de luptă împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Potrivit proiectului de raport obţinut de AFP, cele două ţări înregistraseră destule progrese, dar era nevoie de mai multe eforturi. O zi mai tîrziu, AFP a publicat o nouă ştire, potrivit căreia Comisia Europeană renunţase să mai critice Bucureştiul şi Sofia. Paragraful cu pricina fusese scos din raport. Ce s-a întîmplat între timp? Referirea la România şi Bulgaria ar fi trebuit să figureze în preambulul unui raport despre viitoarea extindere a Uniunii Europene. De obicei, în astfel de documente, înainte de a se ajunge la subiectul principal, se face o trecere în revistă a evoluţiilor de pînă atunci. Ca urmare, în text s-ar fi menţionat extinderea reuşită din 2004, cu zece noi state, căreia i s-a adăugat şi extinderea din 2007, cu România şi Bulgaria. În acest context, cele două ţări ar fi fost criticate, înainte de a se vorbi despre eventualele viitoare extinderi, către Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Croaţia, Macedonia, Albania sau Turcia. Potrivit explicaţiei oficiale oferite de comisarul pentru Extindere, Ollie Rehn, paragraful negativ despre România şi Bulgaria a dispărut pentru că "nu conţinea nici un element de noutate". El se baza pe raportul din iunie 2007, despre care atît presa de la Sofia, cît şi cea de la Bucureşti au scris pe larg. Următorul raport privind reformele celor două state în sectorul justiţiei urmează să fie publicat în ianuarie anul viitor. Menţionarea celor două ţări acum, cînd nu există elemente noi, ar fi creat confuzie în cele două capitale. De ce a filtrat însă informaţia către presă? Ipotezele sînt multiple. Potrivit unor surse europene, unii funcţionari ai Direcţiei Extindere din Comisia Europeană au încă un "cui" împotriva modului în care s-a făcut extinderea către România şi Bulgaria (o extindere insuficient fundamentată tehnic şi mai "politică" decît cea din 2004) şi nu ratează nici un prilej de a critica Bucureştiul şi Sofia pentru slabele progrese înregistrate în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Ei ar fi fost deci cei care au înscris criticile în raport şi tot ei au lăsat pagina respectivă să ajungă la AFP. Înainte de a fi dat însă publicităţii, raportul e citit de mai mulţi ochi şi, pînă la publicare, menţiunea respectivă dispăruse. În paralel, alte surse vorbesc despre o intervenţie a cabinetelor celor doi comisari, bulgar şi român, e vorba de Meglena Kuneva şi Leonard Orban. Cele două cabinete au văzut că Bulgaria şi România ar urma să fie arătate cu degetul şi au cerut ca acest lucru să nu se întîmple, mai ales că apărea un dezechilibru între extinderea din 2004, considerată un succes, şi cea din 2007, cînd cele două ţări au încă probleme. Intervenţia comună a celor doi comisari a avut efect, paragraful fiind astfel scos. În treacăt fie spus, acest demers arăta - dacă mai era nevoie - motivul pentru care fiecare stat doreşte să aibă cîte un comisar în Executivul european, chiar dacă, oficial, comisarii nu reprezintă ţările UE, ci domeniile de competenţă ale Comisiei. Incidentul de la mijlocul săptămînii trecute mai demonstrează şi că România şi Bulgaria, chiar dacă sînt membre ale Uniunii Europene, au păstrat ceva din imaginea şi comportamentul unor ţări candidate. Supuse unor mecanisme de monitorizare din partea Comisiei, cele două state au încă probleme la capitolele justiţie, agricultură, securitate alimentară sau siguranţă aviatică (în cazul Bulgariei). Mai mult, în cadrul diferitelor conclavuri europene, nici Sofia şi nici Bucureştiul nu se comportă deocamdată ca membri "cu drepturi depline". Iniţiativele interesante lipsesc, nou-veniţii mărginindu-se, de multe ori, să se situeze pe poziţia majorităţii. Nu împiedică luarea unor decizii, dar nici nu vin cu contribuţii proprii, acţionînd mai mult ca nişte observatori. În lunile următoare vom şti dacă Bulgaria şi România vor scăpa de această imagine sau dacă, dimpotrivă, ea va dura. La sfîrşitul lui noiembrie va fi dat publicităţii raportul pe agricultură, unde România ar putea pierde peste 100 de milioane de euro din banii europeni, dacă nu convinge că reformele anunţate au fost puse în practică. Semnalul cel mai important va veni însă în ianuarie, odată cu raportul privind reformele din justiţie. Aplicarea clauzei de salvgardare ar însemna că rămînem deocamdată "europeni de mîna a doua".
