Papuaşii
Experienţa a început în 2003. Un fotograf francez, Marc Dozier, după multe călătorii în Papua-Noua Guinee a decis să aleagă doi oameni dintr-un trib şi le-a făcut cadou o călătorie la Paris. Cei doi turişti au ajuns la Aeroportul "Roissy" în 2003; pînă atunci nu ieşiseră niciodată din pădurile lor, nu ştiau să scrie şi să citească, dar s-au dovedit a fi nişte călători cu o curiozitate vie, cabotini, plini de umor, avizi de experienţe, întîlniri, fini observatori cînd purtau parura specifică din pene colorate - simbol al ţării, al istoriei şi al culturii - de-abia dacă puteau scăpa de flash-urile reporterilor şi de atenţia femeilor. "Eram irezistibili" - spune unul dintre ei. În iarna aceasta, postul de televiziune Canal+ le-a finanţat cea de-a doua călătorie şi i-a filmat în peregrinările lor prin Franţa. "Ca şi Persanii lui Montesquieu au mii de lucruri de zis despre civilizaţia noastră. Şi le împărtăşesc binevoitori cui vrea să-i asculte." (Le Monde, 15 martie 2007) Consideră surprinzător comportamentul albilor: "Ei escaladează munţii suspendaţi în gol, sar cu paraşuta, traversează oceanul, se năpustesc cu motocicletele pe şosele... Uită că se trag dintr-un bărbat şi o femeie. Şi că sînt muritori". Miraţi peste măsură de procedurile de inseminare artificială observate într-o fermă de porci, au rămas şocaţi, pînă aproape de apoplexie, după spectacolul de la "Moulin Rouge" (au fost acolo în costum şi cravată). Au întrebat dacă Guvernul ştie că dansatoarele îşi arată picioarele. Cînd au aflat că dansatoarele întreţin şi continuă o tradiţie franceză s-au mai liniştit. Comparaţia dintre femeile papu şi cele din Franţa se face în termeni preţ şi costuri: franţuzoaicele "sînt muncitoare şi gratuite", în timp ce o femeie papu costă cel puţin 30 de porci. Pentru că sînt cumpărate, femeile papu datorează ascultare completă, în timp ce franţuzoaicele "n-au nici barbă, nici penis, dar se comportă ca şi cum ar fi bărbaţi! Sînt îngrijorat pentru viitorul nostru. Albii ne influenţează mereu şi mi-e teamă că, într-o bună zi, femeile noastre se vor instrui şi vor dori să devină şefi. Ăsta va fi sfîrşitul, pentru că n-or să mai vrea să se mărite cu nişte agricultori primitivi ca noi". (M. B.)
