„Pandora Papers” și periclitarea democrației

Katharina PISTOR
Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
„Pandora Papers” și periclitarea democrației jpeg

„Pandora Papers”, o nouă investigație condusă de Consorțiul Internațional de Investigații Jurnalistice (CIIJ), a stîrnit un val de indignare în întreaga lume. A ieșit la lumină faptul că politicieni, oameni de afaceri, staruri din lumea sportului și personalități culturale și-au ascuns averile și au mințit în privința lor. Dar în ce măsură pot fi trași la răspundere avocații și contabilii care i-au ajutat?

Nu e nimic nou în privința practicilor dezvăluite de investigațiile CIIJ. Într-adevăr, anvergura, sofisticarea și armamentul legal desfășurat pentru a le permite ultrabogătașilor și potentaților zilei să fenteze legea e, poate, o noutate. Dar unica dezvăluire cu adevărat șocantă este că, pentru a da în vileag aceste mașinații, a fost nevoie de mai mult de șase sute de jurnaliști din întreaga lume, care și-au riscat adesea propria siguranță și viitorul profesional. Dificultatea muncii lor dovedește în ce măsură au înclinat avocații, legislativul și instanțele legea în favoarea anumitor elite.

Pentru a-și ascunde averile, bogații și cei puternici s-au prevalat de strategii de codificare legislativă vechi de sute de ani. În 1535, Regele Henry al VIII-lea al Angliei a restricționat un instrument juridic cunoscut ca „the use” (folosința), deoarece amenința să submineze relațiile existente (feudale) de proprietate și servea ca mijloc de eludare a impozitelor. Dar, în urma unui arbitraj legal iscusit, folosința a fost curînd înlocuită de un instrument și mai puternic: „the trust” (fiducia).

Codificată juridic de avocatul consultant și recunoscută de curțile de echitate [instanță întemeiată în vechea Anglie care urma un set de reguli libere, pentru a evita lentoarea și intransigența (sau „inechitatea”) dreptului comun – n. trad.], fiducia rămîne unul dintre cele mai ingenioase instrumente juridice inventate vreodată pentru crearea și conservarea averii private. Pe vremuri, le permitea celor înstăriți să se sustragă legilor succesiunii. Astăzi, este mijlocul prin excelență pentru eludarea fiscală și pentru structurarea activelor financiare, inclusiv a titlurilor garantate cu active și a derivatelor lor.

Funcțional vorbind, fiducia modifică drepturile și obligațiile față de active, fără a respecta legile formale al dreptului proprietății; ea creează astfel un drept de proprietate fictiv (fiduciar). Pentru constituirea unei fiducii e nevoie de un activ (bun) – teren, acțiuni sau obligații – și de trei persoane: un proprietar („the settlor”, fiduciantul sau constitutorul), un administrator („the trustee”, fiduciarul sau mandatarul) și un beneficiar al fiduciei. Proprietarul transferă titlul legal asupra activului (dar nu neapărat și posesia efectivă) către fiduciar, care se angajează să îl administreze în numele beneficiarului, în conformitate cu instrucțiunile fiduciantului.

Nici o altă persoană nu trebuie să aibă cunoștință despre această înțelegere, deoarece nu există nici o cerință de a consemna titlul sau de a dezvălui identitatea părților. Această lipsă de transparență transformă fiducia în instrumentul perfect pentru a juca de-a v-ați ascunselea cu creditorii și cu autoritățile fiscale. Și, întrucît titlul legal și beneficiile economice sînt împărțite între cele trei persoane, nimeni nu-și va asuma de bunăvoie obligațiile care decurg din proprietate.

Fiducia a devenit un instrument juridic favorit al elitelor globale, dar nu printr-o „mînă inivizibilă” a pieței [referire la conceptul lui Adam Smith referitor la mecanismul de autoreglare a pieței – n. trad.], ci mai degrabă printr-un calcul juridic bine țintit. Avocații au forțat limitele juridice existente, instanțele au admis și au aplicat inovațiile lor, iar legislatorii (mulți dintre ei îndatorați, probabil, unor sponsori bogați) au codificat apoi aceste practici în corpul legislației. Pe măsură ce vechile restricții au fost restrînse, legea fiduciară și-a extins aria de competență.

Aceste schimbări juridice au făcut posibil ca o gamă tot mai mare de active să poată fi administrate fiduciar și ca rolul fiduciarului să poată fi delegat unor persoane juridice, în mai mare măsură decît unor indivizi onorabili, precum judecătorii. În plus, îndatoririle fiduciare au fost reduse, răspunderea fiduciarului a fost restrînsă, iar durata fiduciei a devenit tot mai flexibilă. Toate aceste adaptări juridice au făcut ca fiducia să fie aptă și operabilă la nivelul finanțelor globale.

p7 jos wc jpg jpeg

Țările cărora le lipsea acest instrument au fost încurajate să-l emuleze. În acest scop, în anul 1985 a fost adoptat un tratat internațional: „Convenția de la Haga asupra legii aplicabile trust-urilor și recunoașterii lor”. În țările în care legislatorii au rezistat presiunii de a sancționa trust-urile, avocații au modelat instrumente echivalente, pornind de la legile care reglementează fundațiile, asociațiile sau corporațiile – și au pariat (adesea corect) că instanțele vor confirma inovațiile lor.

În vreme ce anumite jurisdicții s-au întrecut pe sine pentru a fi ospitaliere juridic „creării” de averi private, altele au încercat să fie mai severe cu arbitrajul juridic în materie de taxe și impozite. Dar restricțiile juridice funcționează numai atunci cînd legislativul are controlul exclusiv asupra legilor aplicate în jurisdicția sa. În epoca globalizării, cele mai multe legislative au fost deposedate în mod eficient de această capacitate de control, prin faptul că legea a devenit „portabilă”. Dacă o țară nu are legea „convenabilă”, o altă țară ar putea-o avea. Cîtă vreme locul în care se desfășoară afacerea recunoaște și aplică legea străină, documentele juridice și contabile pot fi direcționate către cea mai favorabilă jurisdicție străină și treaba e ca și rezolvată.

Sistemele juridice naționale au devenit astfel elemente ale unui meniu internațional de opțiuni, din care deținătorii de active își aleg legile de care doresc să fie guvernați. Nu au nevoie de pașaport sau de vize, au nevoie doar de un înveliș juridic. Prin preluarea unei noi identități juridice, puținii privilegiați pot decide cu cît vor fi impozitați și ce reglementări trebuie să suporte. Iar dacă obstacolele legale nu pot fi depășite chiar atît de ușor, avocații unor case de avocatură internaționale de prim rang vor concepe un proiect de lege care să-i permită unei țări să fie compatibilă cu „cele mai bune practici” ale finanțelor globale. În această privință, paradisuri fiscale și fiduciare precum Dakota de Sud și Insulele Virgine Britanice reprezintă standardul de aur.

Costurile acestor practici sînt suportate de cei care sînt mai puțin mobili și insuficient de bogați. Dar transformarea legii într-o mină de aur pentru cei bogați și puternici provoacă daune și dincolo de inechitățile imediate pe care le generează. Subminînd potențial legitimitatea legii, aceste practici periclitează fundamentul însuși al guvernării democratice.

Cu cît vor insista mai mult elitele și avocații lor că tot ceea ce fac este legal, cu atît mai puțină încredere va avea publicul larg în lege. Elitele globale de astăzi ar putea continua să prefacă legea în avere privată. Dar nici o resursă nu poate fi exploatată la nesfîrșit. Odată pierdută, încrederea în lege va fi greu de recîștigat. Iar cei bogați își vor fi pierdut cel mai prețios activ dintre toate.

Katharina Pistor, profesor de Drept comparativ la Facultatea de Drept Columbia, este autoarea volumului The Code of Capital: How the Law Creates Wealth and Inequality.

Copyright: Project Syndicate, 2021

traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.