Oxford, premierul şi Isaura

Publicat în Dilema Veche nr. 642 din 9-15 iunie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am ajuns la Oxford, unde am vorbit, bineînțeles, cu nişte oameni. Traducerea în limbaj de demnitar sau politician serios ar fi „am predat la Oxford“. Considerînd timpul petrecut acolo – ceva mai puţin de 24 de ore, din care am dormit vreo trei –, aş fi putut spune, cu un pic de tupeu, că am făcut o postuniversitară. Dacă stăteam o săptămînă se punea de un masterat la vreunul dintre colegiile pe lîngă care am trecut mai des.

Oraşul e urît cu spume. Străzi vechi, clădiri vechi, multe biciclete şi plin de tocilari. Nu tu o manea, o piți, un mahăr, un termopan elegant. Lipsesc maşinile de fiţe parcate pe trotuare. Pînă şi pilangiul satului ne-a spus un superpoliticos ­„Good evening, gents“, după care a rîgîit un butoi de bere de calitate.

Despre comunitatea noastră nu pot spune decît că e o ruşine naţională! Şefii românilor de la Oxford sînt un tătar, un ungur şi o jumătate de grecoaică. Niș­te amărăşteni care fac şcoala în nişte rîsuri de clădiri de pe la 1300 şi care studiază chestii pe care nu le studiază oamenii serioşi. Nu tu instalatori, chelneri, marineri, avocaţi, primari, televizişti sau şefi de sindicate. O ardeau cu tot felul de vrăjeli ca neuroştiinţe şi fizică cuantică. Păi, bă, ce nevoie are ţara noastră de aşa ceva?! Unul mă vrăjea că predă nu ştiu ce aiureli cu neutroni pe acoloşa, şi conducea un Golf de chioşcangiu din Bucureşti. Cum, băi, să predai la Oxford, unde îşi trimete baronu’ ăl şmecher copilu’ cu 100.000 de euro bani de buzunar pe lună, şi să conduci un Golf de zece ani?! Ăla cu neuroştiinţa conducea o bicicletă. Una de 200 de euro, dacă îi punea un lanţ de aur.

M-au dus să mănînc la o cantină, frăţică! O cantină într-o batjocură de clădire fără geamuri, făcută acu’ 1500 de ani. Nu tu privelişte, nu lăutari, nici măcar o plasmă la care să te uiţi. Mi-au dat să mănînc nişte ardei, morcov şi sfeclă, toate crude. Măcar se potrivea cu specificul clădirii. Sînt destul de sigur că fostul şef de cabinet al lui Năstase – dacă ar fi crezut că era o chestie cu care s-o impresioneze pe Patricia Kaas – ar fi cumpărat chestiunea şi şi-ar fi ţinut caii acolo.

O bună parte din noapte am petrecut-o cu vreo 15 studenţi şi cercetători români de la Oxford, într-o casă mică rău de tot. S-au pus şi pe cîntat. Au chinuit o chitară într-un mod sadic. Pentru prima dată m-am simţit şi eu muzical într-o gaşcă şi, pentru cîteva melodii, am regretat că nu ascultă măcar un Vali Vijelie sau un Guţă. Români, cică, dar nu le funcţiona deloc gena strămoşească a lui Vadim. Politicoşi, deştepţi rău, cu o gîndire şi logică, şi critică în acelaşi timp. S-a băut vin românesc la greu şi apoi s-au dres cu palincă de Scoţia, însă fără mare efect asupra IQ-ului. Mîncarea fabuloasă – o ciorbă de sfeclă, iahnie de fasole şi tocăniţă – a fost gătită, bineînţeles, de alt „român“. Nevastă-sa a frecat-o cu intelectualitatea şi nu s-a atins de bucătărie. E drept că la un moment dat s-a dus repejor şi a cumpărat nişte prăjituri de la magazin, în timp ce ruşinea de mascul român dădea de mîncare la toată gaşca.

M-am cam îndrăgostit de Oxford. De lumea normală a românilor de acolo. De lipsa de fiţe şi de bun-simţul fabulos. Aşa că le-am povestit ce mi s-a întîmplat în ziua dinaintea Crăciunului, anul trecut.

Salut, ce faci? / Bine. / Eşti încă în Bucureşti? / Da… / Lucrezi şi zilele astea? / Da. Sînt deja un pic confuz. Are un accent de ardelean care îmi este vag cunoscut. Am nişte pachete în biroul de lîngă biroul meu, poţi să le iei să le dai copiilor care au nevoie. Am cărat, cu vreo două ore în urmă, de la subsolul unei librării, vreo 50 de pachete de la Shoe Box pe care plănuiesc să le duc în Jilava. Librarul era turc şi nu avea accent ardelean, m a ajutat să car pachetele la maşină şi sigur ştie că nu mai am loc în autoturism. Sînt chiar confuz, sînt trezit de la 6 şi am prestat la cărat pachetele vreo 45 de minute. Maşina mea e plină ochi.

Care birou? Mă gîndesc să îi zic că la noi se zice pivniţă, nu birou, dar mă abţin. Cu greu. O pauză. Sînt Dacian. / Care Dacian? / Dar cîţi Dacieni ştii? Încet-încet, se încălzeşte neuronul. Piticii sînt fericiţi, aşa că mă scap protocolar: Aaaaaa – The Dacian? Rîde. Îmi zice că vrea să doneze nişte bani pentru puştii care au nevoie – îndeajuns cît să rezolv nevoile de iarnă pentru vreo douăzeci de puşti. Mă ofer galant să îl împrumut de cîţi bani este nevoie, nu de alta, dar nu avem cum să ne vedem, că el o arde prin Ar­deal. Pînă la urmă, îşi donează, practic, tot salariul. Rîd şi îi spun că pot să joc rolul Isaurei. Şi că presa o să poată scrie că ţiganii îl au la mînă pe prim-ministru, care le datorează zeci de milioane. E Crăciun şi am face fericite o mulţime de televiziuni care ar putea să aibă ditamai „ştirile şocante“. Rîde şi el.

Fac cumpărături şi sînt bine. O mulţime de puşti din Jilava şi Ferentari au haine de iarnă cumpărate de premier. Nu ştie nici unul asta, căci aşa a fost înţelegerea. Probabil o să se bosumfle că am scris aici. Dacă aş verifica cu el, cel mai probabil mi-ar spune că nu ar vrea, dar că nici nu poate să-mi impună ce să scriu şi ce să nu scriu. Avem ca premier un om tare, tare bun şi, din păcate, prea puţini o ştiu.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.