Orizontul: ultima fitză

Publicat în Dilema Veche nr. 178 din 5 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Primul navigator din lume a făcut mai întîi o baie. I-a plăcut. Apoi a lansat la apă o scoarţă de copac sau o plută. S-a plimbat puţin cu ea, i-a plăcut şi mai tare, a văzut că şi mai departe de ţărm găseşti peşte, adică sea food, şi i-a venit cheful de ducă. Între primul drum de un kilometru pe mare şi Odisee, distanţa istorică nu poate fi prea mare. Şi asta pentru că marea e ca o femeie frumoasă: îţi omoară spiritul critic. Ştii că va fi scumpă şi răsfăţată şi de-a dreptul periculoasă. Şi, cu toate astea, vrei s-o cunoşti mai bine. Nu că ţi-ar folosi la ceva. Nu c-ai ajunge să ştii ce-ţi pregăteşte. Poţi doar să-i aproximezi ieşirile nervoase, poţi doar să strîngi farfuriile sparte după ea, să-ţi oblojeşti zgîrieturile după ce te-a aruncat prin toată barca şi să înfunzi mîna pînă la cot în punga cu medicamente, în căutarea unei pilule care să-ţi spună că nu te mai mişti. Marea e cea mai mare capcană din toate timpurile, una în care trebuie să-ţi rozi sufletul, aşa cum vulpea îşi roade piciorul ca să poată ieşi. Şi chiar şi cînd crezi că ai scăpat, undeva dai peste o poză de-a ei şi lucrurile o iau de la început. Trebuie din nou să pleci. Am plecat acum două săptămîni pe mare cu gîndul să fac o expediţie media, cu transmisii în direct şi mirări superficiale, numai bune de televizor. M-am gîndit că va fi o expediţie de umbreluţe şi şezlonguri, de terase şi sucuri reci. Ăsta era planul meu, din care n-a mai rămas nimic după ce marea şi-a băgat coada. O coadă cu trident otrăvit la capăt, care a transformat toate lucrurile - pentru care îndeobşte te aşezi la plajă - în inamici înverşunaţi. Valuri, soare, vînt: toate chestiile astea sună minunat în prospectul staţiunii turistice pe care tocmai ai lăsat-o la pupa. Şi tot ele sînt coşmarul tău în următoarele 16 ore sau cîte ai ghinion în ziua aia să stai pe mare. Vedeţi dumneavoastră, marea e ca Botox-ul: injectat puţin lîngă ochi, îţi întinde ridurile. Băut cu carafa, te omoară. Soarele e prea tare, de-ţi trebuie un prosop ud, împăturit în două, pe cap, să nu cazi de insolaţie. Valurile, de la cele mai modeste pînă la dunele de 3-4 metri, pot să te facă KO chiar şi fără să te ude, doar din rău de mare. Iar vîntul - ei bine -, vîntul e informat că ai barcă cu vele, ştie exact unde vrei să mergi şi bate tocmai din direcţia aia! Na, să te saturi de navigaţie! În acelaşi timp însă, drumul pe mare e unul înapoi în istoria omului. La 30 de mile în larg şi la zece ore de cînd n-ai mai văzut malul, e foarte greu să mai crezi că vine un elicopter după tine. E greu să crezi că elicopterul chiar există, laolaltă cu toate accesoriile civilizaţiei cărora marea le-a venit de hac deja: GPS, busolă, cameră de filmat, toate făcute harcea-parcea în ultima zi, prin grija elementelor. Şi tocmai aici e magia: marea e ultimul loc în care n-am putut instala indicatoare, coşuri de gunoi, parcări păzite, staţii de benzină şi semafoare. Marea pe care o vezi acum e identică cu cea pe care au văzut-o Argonauţii, pe care au bătut-o grecii cu amfore încărcate cu viclenie şi spirit comercial, pe care a încercat-o timid pînzarul moldovenesc. E tot marea spre care priveau, acum 5000 de ani, constructorii mormintelor din stepă pe care azi le numim kurgane şi, înaintea lor, sute de generaţii de strămoşi fără nume, identici şi ei cu noi, cel puţin în spaime şi speranţe. Şi tot marea asta va fi aici şi după ce noi trecem. E aici destulă apă ca planeta să se spele de noi -, iar o călătorie ca asta transformă un ateu într-un semi-semit: începi să crezi că povestea aceea cu Potopul din Vechiul Testament chiar se ţine în picioare. Ma rog, în picioare, legată de catarg... Fireşte, literatura e la curent deja cu efectul devastator al mării asupra condeiului literar. Rîndurile de mai sus sînt o dovadă clară că marea scoate poetul din orice funcţionar şi lirismul, din piatră seacă. Tocmai de aceea am o rugăminte: nu trageţi în autor înainte să daţi o fugă măcar cu barca salvamarului! P.S. N-am fi plecat şi mai ales n-am fi ajuns fără ei: Petrom, Apa Nova, Tuborg, SEAT şi Mastercard. Mulţumiri!

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.