Orientul Mijlociu şi problema refugiaţilor

Moha ENNAJI
Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Orientul Mijlociu şi problema refugiaţilor jpeg

Începînd din 2012, mai mult de douăsprezece milioane de imigranți și refugiați au ajuns în Europa, în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Rezultatul a fost o escaladare a crizei politice și umanitare – și o dezbatere tot mai arzătoare cu privire la ce anume trebuie făcut.

În Europa, dezbaterea e caracterizată de disensiuni și de diviziuni, cu exemplul votului Marii Britanii în favoarea părăsirii Uniunii Europene – un rezultat la care s-a ajuns în mare parte din teama exagerată față de fenomenul imigrației. În contextul unor state membre UE care nu reușesc să cadă de acord în ceea ce privește securizarea granițelor externe și cu atît mai puțin în privința a ce anume trebuie făcut cu imigranții deja sosiți, perspectiva unei reacții eficiente și unitare rămîne improbabilă.

În Orientul Mijlociu, dezbaterea cu privire la imigranți nu este nici pe departe atît de zgomotoasă, fără însă a fi mai puțin aprinsă. Iordania, o țară cu 6,5 milioane de locuitori, găzduiește în momentul de față 1,4 milioane de refugiați, în mare parte sirieni. Iar cele 1,5 milioane de refugiați sirieni din Liban reprezintă aproape o treime din populația de 4,7 milioane a țării. Turcia, cu cele aproximativ 75 de milioane de cetățeni, găzduiește în prezent 2,7 milioane de refugiați sirieni, dintre care 30% trăiesc în 22 de tabere amenajate de guvern, lîngă granița siriană.

Dat fiind că cei mai mulți refugiați provin din Orientul Mijlociu – mai ales din Siria, dar și din Afganistan, Irak, Yemen și Libia –, e firesc ca această regiune să ducă cea mai mare parte a poverii. Dar nu toate țările din Orientul Mijlociu s-au implicat suficient.

În pofida vastelor rezervelor petroliere, țările din Golful Persic abia dacă au acceptat refugiați. Ele susțin că, nefiind membre ale Convenției ONU de la Geneva din 1951, privind statutul refugiaților, nu au obligația să o facă. Emiratele Arabe, bunăoară, au acceptat, de cînd a început criza siriană în 2011, doar cu puțin peste 200.000 de cetățeni sirieni. Egipt, Tunisia, Maroc și Algeria le permit refugiaților sirieni să intre în țară, dar nu le oferă nici un sprijin celor care o fac; în aceste țări nu există tabere de refugiați.

Între timp, vecinii lor sînt copleșiți sub povara crizei. Bugetul de asistență socială al Iordaniei se apropie de punctul critic, provocînd tensiuni sociale. Școlile din Iordania și Liban erau deja supraaglomerate, încă dinainte de sosirea refugiaților, iar acum plesnesc din toate cusăturile. Chiar și refugiații care lucrează în Iordania și în Liban creează probleme prin faptul că, fără să vrea, scad nivelul salariilor pentru ­munci necalificate. Guvernul turc a oferit, cu titlu de ajutor, mai mult de opt miliarde de dolari; spre deosebire de UE, care a pus la dispoziție doar o mică parte din cele 3,2 miliarde de euro (3,6 miliarde de dolari) promise în noiembrie trecut.

Dat fiind că țările-gazdă sînt suprasolicitate, nu e de mirare că refugiații trăiesc în condiții aspre, în tabere sau în cartiere foarte sărace, fără nici un grad de confort sau instalații sanitare. Sute de mii de refugiați sînt șomeri, chiar și cei foarte calificați, ale căror calificări nu le sînt adesea recunoscute. Ca urmare, fenomene ca munca forțată, sclavia, prostituția și excluziunea socială sînt în creștere. Este esențială păstrarea celei mai mari părți a imigranților în Orientul Mijlociu – nu în ultimul rînd, pentru a preveni înecarea acestora în Mediterană, în timpul traversării spre Europa. Acordul încheiat în martie trecut între Turcia și UE, conform căruia imigranții care ajung în UE fără să fie refugiați sînt trimiși în Turcia, a ajutat, contribuind la o puternică scădere a numărului de imigranți care ajung în Grecia. Dar încă mai sînt multe lucruri de făcut – iar țările din Orientul Mijlociu trebuie să preia inițiativa. Cea mai mare urgență ar fi ca statele înstărite din Golful Persic să sprijine financiar țările care găzduiesc cei mai mulți refugiați, permițîndu-le astfel să îmbunătățească condițiile de trai ale celor care caută siguranță. Și mai e nevoie – pentru a crea soluții mai cuprinzătoare, care să mențină stabilitatea acestor țări și să ofere refugiaților protecție adecvată – de o colaborare mai profundă între guverne, precum și cu sectorul privat și cu organizațiile societății civile din regiune. Problema este că în Orientul Mijlociu nu există consens – nici între guverne, nici la nivelul societății civile – cu privire la modul de gestionare a crizei. Pentru a ieși din impas, unul sau doi lideri curajoși și cu viziune trebuie să le reamintească cetățenilor de datoriile legale și, mai important chiar, morale ale țării lor față de refugiați. Tradiția islamică a ocrotirii celor săraci poate furniza discursul și legitimitatea care să-i motiveze pe cetățeni să-și aducă propria contribuție.

În cartea mea New Horizons of Muslim Diaspora in North America and Europe (Noi orizonturi ale diasporei musulmane în America de Nord și în Europa) am adus argumente împotriva locului comun potrivit căruia imigranții și refugiații reprezintă o amenințare pentru securitatea și dezvoltarea Orientului Mijlociu. La fel ca și în țările dezvoltate din Occident, imigranții pot aduce contribuții nebănuite și în societățile-gazdă din Orientul Mijlociu. Trebuie doar să le permitem să o facă.

Mai presus de toate, trebuie satisfăcute nevoile de bază ale refugiaților. Trebuie garantate condiții decente de trai – inclusiv cazare, hrană și servicii medicale –, în afară de accesul la educație și la piața muncii. Dacă însă întreaga povară va fi purtată în continuare de numai cîteva țări, nevoile refugiaților vor fi practic imposibil de satisfăcut. În aceste condiții, regiunea trebuie să dezvolte un mecanism de distribuire mai echitabilă a refugiaților între diferitele țări, asemănător sistemului de cote european. Și vor trebui implementate proceduri standardizate și simplificate de procesare a cererilor de azil.

Chiar dacă toate aceste cerințe vor fi îndeplinite, pînă cînd Siria nu va încheia pace și ordinea nu va fi restabilită în statele destabilizate din Orientul Mijlociu, nu va apărea o soluție cu adevărat durabilă a crizei refugiaților. De aceea este atît de important ca guvernele din regiune să joace un rol crescut și mai ferm în combaterea violenței și instabilității care se află la rădăcina crizei.

Nu ne putem permite să așteptăm ca puteri din afară să rezolve problemele cele mai stringente. Guvernele noastre trebuie să investească masiv în stabilitatea vecinilor noștri, ceea ce presupune și ducerea la bun sfîrșit a procesului de pace sirian, și în bunăstarea tuturor cetățenilor noștri. 

Moha Ennaji, președinte al Centrului Sud Nord de Dialog Intercultural și Studii de Migrație din Maroc, este profesor de Studii Culturale la Universitatea din Fez. Printre cele mai recente cărți publicate se numără: New Horizons of Muslim Diaspora in North America and Europe și Muslim Moroccan Migrants in Europe. 

© Project Syndicate/Mohammed Bin Rashid Global Initiatives, 2016
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză
de Matei PLEȘU

Foto: wikimedia commons

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.