ONU pentru salvarea climei

Michel ROCARD
Publicat în Dilema Veche nr. 312 din 4-10 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite e singura structură din lume în care toate ţările votează, iar legea majorităţii prevalează. Nu există cerinţă de unanimitate sau drept de veto, ceea ce ar putea fi cauza faptului că ONU nu a fost implicată îndeajuns în efortul de combatere a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, Adunarea Generală e singurul loc unde obstrucţionările din partea marilor puteri – de exemplu, poziţia Chinei şi a Statelor Unite la summit-ul de la Copenhaga – pot fi trecute cu vederea.

Desigur, pînă acum ONU a jucat un rol de lider în domeniul schimbărilor climatice. Conferinţa „părţilor implicate“ (COP) s-a ţinut aproape în fiecare an de cînd Convenţia ONU asupra Schimbărilor Climatice a fost semnată în 1992 la Rio de Janeiro. Întîlnirile sînt adesea tehnice, iar discuţiile au loc, de obicei, între ambasadori. Dar uneori munca lor de pregătire necesită decizii luate la nivel ministerial sau chiar de către preşedinţii de stat. Acesta a fost cazul Kyoto, 1997, şi, din nou, în Copenhaga, la COP15.

Ne putem aminti că la Kyoto au venit multe delegaţii străine pregătite să accepte, resemnate, ideea unei taxe pe gazele cu efect de seră, sau cel puţin asupra dioxidului de carbon, cel mai întîlnit gaz cu efect de seră. Delegaţia americană, printr-o hotărîre guvernamentală privind reducerea intervenţiei statului în economie, s-a opus cu vehemenţă acestei idei.

Delegaţia americană a propus atunci un sistem total diferit de cel discutat, prin care emisiile ar putea fi transformate în permise sau cote, tranzacţionabile pe o piaţă destinată acestui scop.

În final, acesta a fost sistemul ales la Kyoto, cu speranţa că SUA, cei care l-au propus, îl vor şi respecta. China şi India au fost absente, iar Rusia, total ostilă acestei idei. Dar SUA au refuzat ratificarea Protocolului de la Kyoto.

Uniunea Europeană a fost singurul grup de naţiuni care s-a gîndit serios la punerea în aplicare a acestui plan. Un sistem european de cote, limitat la producătorii de energie, electricitate şi la cei de materiale – cele două mari surse majore de emisii – a intrat în vigoare din 2005.

Conferinţa de la Copenhaga trebuia să creeze un tratat succesoral care să preia misiunea Protocolului de la Kyoto, după expirarea acestuia în 2012. Dar cele patru zile de discuţii între liderii lumii s-au dovedit a fi un fiasco. Un document de patru pagini, aclamat vag, dar nu supus votului, exprima speranţa că scopul acţiunilor internaţionale va viza limitarea încălzirii globale la 2ºC de-a lungul secolului XXI, dar nu spune nimic despre cum se va realiza acest lucru – fără asumarea angajamentelor privind cantitatea de emisii şi fără un sistem la nivel mondial de măsurători şi supraveghere.

Un astfel de eşec este extrem de dăunător. Fără angajamente guvernamentale, nu poate exista nici o încercare de limitare în mod eficient a emisiilor de carbon, ceea ce implică faptul că în clipa cînd lumea chiar va încerca să ia măsuri, va fi cu atît mai greu să se mai încetinească cursul schimbărilor climatice şi să se limiteze efectele. Mai mult de atît, Europa însăşi nu are o siguranţă deplină privind propriul sistem de cote, sistem care nu a funcţionat prea bine nici de la bun început.

Mai mult de 43 de membri ai Alianţei Micilor State Insulare (AOSIS) cred că decizia de a nu face nimic, de a lăsa apele oceanului să crească, poate fi considerată echivalentă cu aprobarea unei crime. Cel mai mic stat, Tuvalu, cu 11.000 de locuitori îşi caută deja un loc pentru a evacua populaţia cînd insula va dispărea. Mai mult de jumătate din teritoriul Bangladesh-ului, patria a 100 de milioane de locuitori, e şi ea ameninţată de inundaţii, la fel şi un sfert din teritoriul Olandei, cu 16 milioane de locuitori.

Cele mai multe dintre aceste potenţiale refugii se presupune că vor fi suprafeţe imense secetoase din Orientul Mijlociu, regiunea mediteraneană, China centrală şi Statele Unite. Unii prevăd că această migraţie va avea loc în a doua jumătate a acestui secol.

Avînd în vedere amploarea catastrofei, lumea nu-şi poate permite să lase lucrurile aşa cum sînt. Desigur că procesul nu s-a oprit. Conferinţe cu privire la schimbările climatice se vor ţine în continuare. Dar viitoarea conferinţă poate va aduce şi o adevărată reglare de conturi. Într-adevăr, oamenii şi guvernele au nevoie să-şi exprime furia privind acordul semnat la Copenhaga, un acord fără constrîngeri, în ciuda dorinţei multora dintre cei prezenţi de a rezolva ceva.

Din fericire, întîlnirea de la Copenhaga a fost suficientă pentru a reporni procesul. Dar acest fenomen ar trebui să înceapă acum, iar Naţiunile Unite, în special Adunarea Generală, să fie punctul de plecare. Mulţi comentatori au condamnat Naţiunile Unite pentru eşecul de la Copenhaga, dar aceasta e o interpretare greşită a ceea ce s-a întîmplat de fapt. ONU a fost doar un ghid, a oferit logistica, interpretările şi o ordine de zi. Organismele de conducere nu au funcţionat pentru că nu au fost chemate în timpul discuţiilor.

Prin urmare, este timpul să folosim cum se cuvine Naţiunile Unite şi să invocăm o luare de poziţie a Adunării Generale. ONU nu a fost responsabilă pentru eşecul din Copenhaga şi n-ar trebui să se poarte ca atare. Ar trebui însă să-şi folosească acum puterile de parlament mondial pentru a depăşi obstrucţionările celor cîţiva.


,

Copyright: Project Syndicate, 2010

www.project-syndicate.org

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.