Onoarea reperată a sistemului prezidenţial

Publicat în Dilema Veche nr. 260 din 8 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Discuţiile despre modificarea Constituţiei se amplifică. În centrul lor: forma de guvernămînt. Am depăşit, din cîte se vede, stadiul Efimiţei, consoarta lui Leonida, care avea nevoie de lămuriri suplimentare de la luminatul ei soţ pentru a pricepe de ce republica e preferabilă tiraniei. Sîntem, ca naţiune, de partea republicii, desigur. Aşadar, ne găsim pe un palier superior al dezbaterii: ce fel de republică vrem? Vrem o republică parlamentară, semiprezidenţială (aici, cu multe nuanţe, căci regimurile puse de experţi în această categorie nu sînt două la fel) sau prezidenţială? Nu există consens, fireşte. Nici măcar nu se întrezăreşte. Şi totuşi, debateurii dîmboviţeni au ceva în comun: nimănui nu-i place regimul zis "prezidenţial". Nici măcar preşedintelui Băsescu, de la care tabăra ultra-minoritară a susţinătorilor prezidenţialismului mai aştepta un sprijin. Iaca, n-a venit nici acela. Îmi asum eu - alături de cîţiva prieteni de idei precum Cătălin Avramescu sau Ion Stanomir - sarcina de a "repera" onoarea sistemului prezidenţial. Dar, înainte de orice, să spun limpede ce înseamnă pentru mine un regim prezidenţial. Modelul cel mai cunoscut este forma de guvernămînt a Statelor Unite ale Americii. Mai concret spus: oamenii aleg prin vot universal şi direct corpurile legiuitoare (Parlamentul) şi pe şeful puterii executive. Puterea executivă nu mai e bicefală, adică nu mai este partajată între şeful statului şi şeful guvernului, ci aparţine unei singure instituţii (numită "preşedinte" sau "prim-ministru" sau "preşedinte al consiliului de miniştri" etc.), care cumulează atributele şefului de stat şi şefului guvernului, şi este anume ales de popor pentru aceasta. Separaţia puterilor este atent urmărită în regimul prezidenţial, cu menţiunea foarte importantă că nici una dintre puteri nu este superioară celeilalte. Mai mult, Constituţia va trebui să stabilească mecanisme clare prin care cele trei puteri se controlează reciproc. Astfel, şeful puterii executive poate avea drept de veto pe actele legiuitorului sau îl poate dizolva. Parlamentul îl poate suspenda pe şeful executivului, poate ancheta serios orice aspect al activităţii executivului, îi dă legile după care guvernează şi bugetul pe care îl execută. În fine, şi puterea executivă şi cea legiuitoare se află sub un serios control al puterii judecătoreşti. Care, la rîndul ei, este condusă de oameni aleşi prin votul poporului anume pentru acest lucru şi care funcţionează după regulile stabilite de legiuitor. Punctul de diferenţă faţă de alte sisteme este acela că cele două funcţii, cea de şef al statului şi cea de şef al guvernului, se exercită de aceeaşi persoană care este aleasă direct de cetăţeni. Acesta este singurul sistem în care se poate vorbi cu adevărat despre responsabilitate deplină în exercitarea funcţiei executive. Omul dorit de popor are toată puterea executivă şi are, prin urmare, prima responsabilitate a guvernării. Motivele care se invocă împotriva acestui sistem sînt, pe cît de viguros-apodictic afirmate, pe atît de fragile. Primul este că un asemenea regim nu există nicăieri în Europa, cu excepţia Ciprului, iar acolo alegerile prezidenţiale au fost cîştigate de un comunist. Faptul că el există în Statele Unite nu e socotit un argument în favoarea prezidenţialismului pentru că America a fost pînă recent condusă de Bush şi pentru că nimic din ceea ce e în America nu ni se potriveşte nouă. Un amic bun îmi spune că acelaşi argument poate fi folosit şi în raport cu Europa. Nu trebuie să căutăm în Europa reţete bune de guvernare pentru simplul motiv că nu semănăm deloc cu ea. Un demers intelectual care să ia toate diferenţele dintre noi şi lumea americană şi să le mute în relaţia dintre noi şi lumea europeană este uşor de făcut şi cel puţin la fel de convingător. Cam ceea ce ne diferenţiază faţă de America ne diferenţiază şi faţă de Europa Occidentală. În general, eu privesc cu reticenţă argumentele venite din observarea comparată a sistemelor politice. Polimorfismul nesfîrşit al democraţiei în lume nu trebuie să fie deloc un izvor de căutare a modelului. Pentru că modelul cel mai bun pentru guvernarea cea mai bună cu putinţă a României nu există nicăieri. Al doilea argument ar fi că forma de guvernămînt "prezidenţială" duce la dictatură. O spun limpede, nimeni nu a demonstrat vreodată aşa ceva. Oricine vizitează, fie şi superficial, fenomenologia tiraniilor în istorie vede că acest gen de rău politic apare din orice fel de regim. Tirania nu presupune deloc ingrediente sine qua non în dozaje fixe. Tiraniile apar şi la săraci şi la bogaţi, şi la atei şi la bigoţi, şi în democraţii, rupîndu-le şira spinării, şi în lumile non-democratice, şi după guvernări colosale şi după guvernări mediocre etc. Să spui că un regim democratic prezidenţial favorizează dictatura este o prostie la fel de mare ca aceea care ar spune, de pildă, că blonzii sînt mai predispuşi la cancer decît roşcovanii. În fine, tot acest delir anti-prezidenţialist se bazează pe un mare, imens neadevăr. Conform acestuia, în regimul prezidenţial, Parlamentul e slab şi figura preşedintelui se impune asupra tuturor autorităţilor. Se spune că, în regimul prezidenţial, totul este decis de un singur om. Nimic mai fals! În regimul prezidenţial, Parlamentul are o putere extraordinară pentru că puterea extraordinară a preşedintelui nu poate fi echilibrată altfel. Un regim prezidenţial fără un Parlament puternic este de neconceput în cadrul democraţiei.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.