Omul separat

Publicat în Dilema Veche nr. 131 din 27 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Lui Sam Beckett, căruia tocmai i-a murit primul secol. A murit pe 22 decembrie 1989. În ziua în care pentru el s-a sfîrşit, pentru mine a început. În destinul său, aşteptarea s-a stins. În al meu, aşteptarea, pînă atunci cuminte, gri, pe cît de mare, pe atît de domoală, s-a colorat agresiv, a explodat ca un ţipăt, a devenit o farsă, m-a obosit şi m-a îmbătrînit cu o frenezie căreia, privind acum în urmă, sînt uimit că i-am supravieţuit. Lumea mea de acum este perfect contemporană cu posteritatea lui. Aproape toţi cei care l-au văzut pe patul ultimei suferinţe mărturisesc uimitoarea serenitate "care semăna cu răbdarea unui sfînt" (Robert Scanlan) cu care aştepta moartea. O aură ascetică l-a urmărit toată viaţa. A ocolit cu precauţie atenţia publică, era renumit pentru travaliul chinuitor pe fiecare cuvînt scris, iubea radical copiii, iar generozitatea sa a devenit legendară. "Dar nu a fost un sfînt..." - spune scenografa Jocelyn Herbert gîndindu-se la relaţia lui cu Suzanne Deschevaux-Dumesnil, partenera sa de o viaţă şi, spre final, soţia sa. A înşelat-o cu nenumărate alte femei, a băut prea mult şi era, de fapt, obsedat de el însuşi. "...şi slavă Domnului că nu a fost un sfînt!", continuă Jocelyn, care l-a cunoscut bine. Nu era, desigur, un sfînt. Chiar circumstanţele în care a cunoscut-o pe Suzanne, în ianuarie 1938 (el zăcea în spital, înjunghiat de un proxenet cu care nu se înţelesese la preţ), nu evocă imediat sacrul. Dar avea, totuşi, un aer mistic autentic, evident în fotografiile tîrzii. Era un păcătos de sfînt. A fost cel dintîi care a hăituit realismul pînă l-a lăsat fără suflare, a extirpat din el misteriosul frison pe care îndeobşte îl numim viaţă şi a înfăţişat ce a rămas cu un fel de bucurie tristă. Da, bucurie tristă. Nimănui nu i se potrivesc mai bine paradoxurile decît lui Beckett. La ceremonia de decernare a Premiului Nobel, pe care l-a obţinut în 1969, Beckett a lipsit, iar vocea care a prezentat premiantul a spus: "Amestecaţi o imaginaţie puternică cu o logică in absurdum şi ceea ce obţineţi este fie un irlandez, fie un paradox. Dacă e un irlandez, aveţi paradoxul oricum". Ionesco e mereu comparat cu el. Ba chiar există o dezbatere stupidă: "cine a scris prima piesă absurdă?". Mai mult decît diferenţele, tulburătoare sînt asemănările dintre cei doi: amîndoi au avut o relaţie traumatizantă cu tatăl, amîndoi trăiau un love-hate exasperant pentru ţara în care s-au născut (cînd s-a mutat în 1939 în Franţa, Beckett a spus unor prieteni că preferă o Franţă în război, sub ocupaţie, decît o Irlandă în pace), amîndoi s-au stabilit la Paris, amîndoi au scris în franceză după ce primele producţii literare au fost scrise în limba natală (Beckett: "Scriu în franceză pentru că e singura limbă în care poţi să scrii bine fără să ai stil"), amîndoi au ajuns la dramaturgie relativ tîrziu în viaţă. În fine, au avut o prietenie comună: Emil Cioran. Cioran: "Textul francez Sans se numeşte în engleză Lessness, cuvînt inventat de Beckett, ca şi echivalentul german Losigkeit. Cuvîntul acesta, lessness (la fel de insondabil ca şi Ungrund al lui Böhme), mă vrăjise într-atît, că într-o seară i-am spus lui Beckett că nu mă culc pînă nu găsesc în franceză un echivalent acceptabil. Ne-am gîndit împreună la toate formele posibile sugerate de sans şi moindre. Nici una nu ni s-a părut că se apropie de inepuizabilul lessness, amestec de privaţiune şi infinit, vacuitate sinonimă cu apoteoza. Ne-am despărţit destul de dezumflaţi. Ajuns acasă, am continuat să-ntorc pe-o faţă şi pe alta în minte acest amărît de sans. Cînd eram gata să capitulez, mi-a venit ideea să caut în jurul latinescului sine. I-am scris a doua zi lui Beckett că sinéité mi se pare cuvîntul visat. Mi-a răspuns că se gîndise şi el la acelaşi cuvînt, poate că în aceeaşi clipă. Totuşi, soluţia noastră, s-o recunoaştem, nu era o soluţie. Am căzut de acord că trebuie să renunţăm la căutare, că nu există un substantiv francez capabil să exprime absenţa în sine, absenţa în stare pură şi că trebuie să ne resemnăm cu mizeria metafizică a unei prepoziţii". Un irlandez din Minnesota (ei da, există irlandezi născuţi în Minnesota!), actor şi autor dramatic, mi-a sugerat acum vreo cinci ani să scriem împreună o piesă de teatru care se petrece într-o cafenea pariziană, la începutul anilor ’80. Doi bătrîni, Sam şi Gene, se întîlnesc întîmplător în cafenea. La început se evită, deşi e limpede că se cunosc bine. Apoi încep să vorbească, la început rezervat, apoi tot mai destins. Se aşază la masă, cer ceva de băut şi conversaţia creşte. Sînt doi scriitori, doi dramaturgi de imens succes, galonaţi care cu Nobel, care cu fotoliul de academician. Sînt contemporani în toate, în teme, în obsesii, în vocaţie, în scepticism. Scriu cam acelaşi fel de teatru şi au ajuns, cam în acelaşi timp, pe culmea succesului. Deşi locuiesc la Paris de decenii şi împart gloria aceleiaşi meserii, cei doi nu şi-au vorbit niciodată. Acuma, bătrîni, stau de vorbă pentru întîia oară. Explorează împreună toate cele ce i-au despărţit: glorie, bani, cohorte de fani, orgolii. Poate chiar femei. Poate chiar politica. Descoperă, totuşi, că ceea ce îi uneşte e mai mult, mai semnificativ. Apoi, descoperă că i-a despărţit tocmai faptul că, în adînc, sînt atît de asemănători. Paradoxuri peste paradoxuri. La un moment dat, un grup de tineri intră în cafenea. Sînt şi ei autori dramatici şi încep să discute de-ale lor. Nu îi recunosc pe cei doi bătrîni. Dar le cunosc operele foarte bine, le-au învăţat la şcoală. Sam şi Gene se întristează profund - au ajuns să fie predaţi în şcoli şi asta le va emascula opera. Cei doi bătrîni îi sondează pe tineri: "Vă place Beckett? Vă place Ionesco?" Se răspunde cu un hohot enorm. Tinerii dramaturgi îi socotesc de necitit, îi judecă nemilos, îi cred depăşiţi. Piesele lor au îmbătrînit, nu mai spun nimic sufletului de azi. Sînt uscate şi abstracte. Dacă asta era norma acum 50 de ani, astăzi este reţeta sigură a eşecului. Pe cît de revoluţionare erau piesele lor în anii ’50-’60, pe atît de rebegite sînt acum. "Piesele nu rezistă. Poate doar scene sau replici. Dar nici acelea prea multe!", va spune, tăios, unul dintre tineri. Tinerii ies val-vîrtej din cafenea. Cei doi bătrîni, clasicizaţi de premii supreme şi academii seculare, rămîn melancolici. Nu am scris niciodată piesa aceasta şi nici măcar nu ne-am gîndit la un final. E prea devreme.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

profimedia 0945201513 jpg
Ultimele zile ale lui Assad la putere. Ce s-a găsit în biroul său
Luptători rebeli și civili s-au plimbat marți prin palatului prezidențial al lui Bashar al-Assad, călcând pe afișe făcute bucăți ale fostului dictator sirian care fugise în Rusia cu câteva zile înainte.
image png
Cum a reacționat o femeie pe care soțul a înșelat-o cu „duduia” de la cantină: „Are în jur de 60 de ani și defilează prin oraș îmbrăcată ca o tânără de 20 de ani”
Infidelitatea, din nou o problemă care duce la destrămarea relației de cuplu. O tânără de 31 de ani a povestit cum soțul său cu un an mai mare ar fi înșelat-o cu femeia de la cantina locului de muncă, ea în vârstă de 60 de ani.
Iernile de alta data  Foto Facebook, Muzeul Transilvaniei, Scinteia jpg
Cum arătau iernile de altădată ale românilor: „Satele sunt terorizate de haite de lupi. Lumea arde gardurile, cine mai are”
Numeroasele fotografii publicate pe rețelele de socializare înfățișează „iernile de altădată”,cu copii jucându-se pe ulițele satelor înzăpezite și familii strânse în jurul meselor de sărbători. Imaginile fac furori, trezesc nostalgii, dar și controverse.
Romania   Schengen Foto shutterstock 2345910601 jpg
LIVE TEXT Aderarea completă la Schengen a României și Bulgariei se discută azi în Consiliul JAI
România intră în linie dreaptă spre accederea completă la spațiul de liberă circulație european. Ridicarea controalelor la frontierele terestre cu România şi Bulgaria de la 1 ianuarie 2025, ajunge joi pe masa Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne (JAI).
Pietoni, oameni  Foto Pixabay jpg
Au fost publicate rezultatele testărilor PISA pentru adulți: La nivel global o cincime din totalul participanților sunt analfabeți funcțional
La nivel internațional, competențele adulților în ceea ce privește alfabetizarea, alfabetizarea numerică și capacitatea de rezolvare a problemelor au stagnat sau chiar au scăzut, arată Studiul privind Competențele Adulților 2023, publicat de OCDE.
site anaf
ANAF a extins sfera veniturilor pentru care trebuie depusă Declarația Unică
ANAF a pus în transparență noul model de Declarație unică (Formular 212) care va trebui completată și depusă în 2025 de persoanele fizice care au avut în 2024 venituri din chirii, investiții, tranzacții crypto, activități independente și altele.
Banner Anamaria Prodan
Anamaria Prodan, nedespărțită de iubitul său, Ronald Gavril. Cum e relația celor doi! „Doi oameni dacă nu se susțin reciproc...”
Anamaria Prodan (51 de ani) și iubitul său Ronald Gavril (38 de ani) sunt nedespărțiți.
ceausescu revelion jpg
Adevărul despre plata datoriei externe în timpul lui Ceaușescu. Poporul a fost batjocorit pentru a acoperi încăpățânarea dictatorului
Considerată, mai ales de nostalgici, cea mai mare realizare a lui Nicolae Ceaușescu, achitarea completă a datoriei externe în anii 80 a reprezentat de fapt o cruntă bătaie de joc la adresa poporului român. Aceea datorie era rodul megalomaniei ceaușiste și a unei economii izolaționiste ineficientă.
Chei locuință Foto Adevărul jpg
Chiriile din București și Cluj înregistrează printre cele mai mari creșteri din Europa
Prețurile chiriilor sunt în creștere accelerată peste tot în Europa, iar București și Cluj se numără printre orașele din UE cu cele mai mari creșteri, se arată în Monitorul Social.