Omul politic ştie - gînd despre prostie

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Vin alegerile. Iar. Lung şi zbuciumat prilej. Ca întotdeauna, momentele de febră electorală scot în evidenţă, în tonuri groteşti, păcatele de grup sau individuale ale competitorilor. Poate că şi păcatele de grup ale alegătorilor, dar despre acestea vorbim altă dată. Mereu altă dată. În vremea alegerilor, mai mult ca oricînd, se văd defectele politicienilor, şi am avut mereu impresia că, de fiecare dată, unul a fost mai vizibil, mai proeminent decît toate celelalte. În pandant, de fiecare dată, ceva bun, util, constructiv s-a pierdut. Cusurul vedetă, defectul definitiv consacrat de alegeri se cronicizează mai apoi, în timp, şi capătă forme din ce în ce mai interesante, dar nu piere. Dimpotrivă, ceea ce s-a pierdut, cu ocazia clipelor electorale, dus a fost. Astfel, la alegerile din 1992 s-a văzut cel mai bine marca genetică a noii clase politice – comunismul – şi s-a pierdut definitiv speranţa. Au fost, cred, alegerile al căror efect îl trăim şi azi. Nici un an electoral ulterior nu a avut magnitudinea lui 1992. În 1996, alegerile au fost dominate de naivitate şi s-a pierdut definitiv inocenţa. Niciodată ca atunci poporul nu a mai fost dispus să-i creadă pe politicieni. La alegerile din 2000, dintre păcatele politice s-a ridicat şi a dănţuit frenetic demagogia. A pierit, jucată în picioare, responsabilitatea. Nimănui nu i-a păsat de cei care dovediseră responsabilitate, iar urnele au decis că aceştia trebuie scoşi din joc. La alegerile din 2004, vedeta păcatelor a fost corupţia şi s-au pierdut distincţiile ideologice semnificative. După 2004, percepţia populară că toate partidele sînt la fel s-a instalat definitiv în minţile oamenilor. Pentru 2008, vă voi lăsa pe dumneavoastră să observaţi ce păcat a dominat şi ce virtute a pierit – eu am participat şi am cîştigat acele alegeri, aşa că nu le pot vedea cu detaşarea necesară. Alegerile acestea, cred, arată mai clar decît toate celelalte prostia şi vor consacra definitiv moartea decenţei.

Zilele trecute, alături de noi prieteni, am comentat dialogul platonician „Omul politic“. Nu ştiu bine de ce – acest dialog nu e printre primele texte la care te gîndeşti cînd vine vorba despre gîndirea politică a lui Platon. Imediat, îţi vine în minte „Republica“ sau „Scrisoarea a VII-a“. Chiar şi „Criton“ sau plicticosul „Legile“ sînt mai la îndemînă celui rugat să sugereze o bibliografie politică platoniciană decît este „Omul politic“, şi e nedrept. Confiscat de pachetul dialogic în care e pus, alături de „Sofistul“ şi „Theitetos“, „Omul politic“ pare mai degrabă un dialog cu miză (epistemio)logică. Dar nu e deloc aşa. În plus, dialogul acesta e foarte relevant acum, căci „Omul politic“ se ocupă de ceva ce e crucial pentru exerciţiul şi participarea politică în România de azi. Încercînd să răspundă întrebării „ce cunoştinţe trebuie să posede un om politic?“, acest dialog platonician vrea, peste milenii, să salveze România de prostia clasei politice. Doar că România pare a nu avea chef să fie salvată şi, sigur, aproape nimeni nu are chef să citească Platon. Cum spuneam, păcatul vedetă al acestor alegeri este prostia. Se expune măreţ, dezinhibat, agresiv chiar. Prima formă în care se vede: omniscienţa. Politicienii noştri par a şti tot. Tot. În „Omul politic“, personajul Străinul (despre care comentatorii spun că era un alter ego al lui Socrate) spune la un moment dat: „Fiecare dintre noi riscă să pară că ştie, ca în vis, toate cîte mai apoi, după ce s-a trezit, nu le mai ştie“ (277 d). Politicianul român este impetuos şi agresiv căci, în mintea lui, alegerile sînt bătălii, iar campaniile sînt războaie, dar nu vă speriaţi, nu sînt atît de adrenalinici încît să meargă la turnir măcar; „războaiele“, „luptele“, „bătăliile“ despre care vorbesc ei sînt, de fapt, bălăcăreli de ţaţă isterică, concurs de metafore injurioase, ofense verbale şi jigniri de la unul spre celălalt. Din vîrful acestei agresivităţi, el ştie. Visul certitudinii lui nu se sfîrşeşte, pentru că a reuşit performanţa incredibilă de a trage realitatea trezirii în visul lui, pînă acolo încît realitatea noastră a devenit visul lui. Visul în care „riscă să pară că ştie“. Nonşalant, îşi asumă riscul. Iar plata pentru realizarea riscului, la o adică, e la noi.

În ceea ce priveşte dialogul „Omul politic“, îi invit pe cei care mai au un pic de timp pentru propria minte, să-l (re)citească. Vor afla ce trebuie să fie în stare să facă un om politic înainte de a se îndrepta spre urne, pe 9 decembrie. Şi dacă mulţi vor fi aceştia, atunci mica mea profeţie – cum că prostia va domina ziua aceea – nu se va mai împlini. Şi un pic mai fericiţi vom fi. 

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.