Omul politic şi cultura

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Cultura dă oricui se apropie de ea lecţii supreme. Să citeşti Platon sau Ian McEwan (eventual cu creionul în mînă), să asculţi Bach sau Leonard Cohen, să priveşti un Titian sau un film de Milos Forman şi, mai ales, să stai să vezi ce mişcă fiecare dintre aceste experienţe în tine, să iei răgazul reflecţiei după fiecare dintre aceste vizite şi apoi, eventual, să scrii ce gînduri ai, să împărtăşeşti şi să asculţi ce au de spus şi alţii care au avut aceeaşi experinţă – iată un drum spre cultură. Să faci aşa ceva regulat şi atît de des, pînă cînd simţi că nu mai poţi fără – abia atunci ai devenit o fiinţă culturală. Cînd cultura intră în tine, devii dependent de ea, subjugat de ea, determinat de ea. Aşa, cred, decurge împătimirea de cultură. Şi dacă se realizează la vîrste fragede, la vîrstele fireşti ale debutului în ale gîndului, atunci cursa e lungă şi plină de satisfacţii. Dar această împătimire se poate realiza oricînd.

Preferabil sau chiar obligatoriu, aş spune, pentru omul politic este ca această împătimire să se fi realizat înainte ca el să înceapă cariera politică. Poate că cea mai importantă lecţie pe care omul politic o poate primi prin exerciţiul cultural este cea despre propria situare. Ce eşti, de fapt, cînd eşti şef de stat sau de guvern, ministru ori parlamentar, şef de partid sau pur şi simplu baron local? Cei din jur îţi spun adesea cum eşti, dar te flatează slugarnic, de cele mai multe ori. La vocile acestui cerc de prieteni politici sucombă, în general, bruma de spirit autocritic pe care omul politic o are. Nici în cei care-ţi sînt împotrivă nu poţi crede prea mult: întîi, pentru că spiritul concurenţei politice îi face să fie mereu pe lîngă adevăr în ceea ce te priveşte şi, în al doilea rînd, pentru că şi ei sînt ca tine. Nici introspecţia nu ajută mult. Plus că nu prea ştii să o faci şi, de aceea, nu o practici. E drept, nici nu dai multe parale pe ea pentru că ştii (de unde?) că ce scriu ziarele e mai important decît ce îţi spui tu însuţi. Ai mult mai mare grijă la ce scriu ziarele despre tine decît la ceea ce crezi tu însuţi despre tine. Tu însuţi te uiţi în oglindă, în fiecare dimineaţă, la baie şi vezi un luptător, un om puternic, împlinit, un ales, şi nu un oarecare. Ei bine, eşti într-o mare eroare, eşti pe drumul spre eşec, iar cultura vine să corecteze acest gen de aberaţie.

Omul politic are în el ceva paranoic. Doar democraţia (cu alegeri regulate şi restricţii de exercitare a mandatelor publice) ţine în frîu pornirile dominatoare şi egomane ale omului politic. Altfel, omul politic se crede important, face istorie sau, dacă nu are ambîţul acesta, poate măcar face numiri şi produce legi. Adică, determină. Fiinţa umană are în ea toate ingredientele spre a se detesta şi a se adora în acelaşi timp. Politicianul este o fiinţă în care adoraţia proprie copleşeşte orice sentiment de autoblamare. În ochii proprii, politicianul e un erou. Puţini, foarte puţini politicieni, însă, sînt eroi şi pentru ceilalţi. Iar înţelegerea acestei diferenţe de perspectivă este posibilă doar prin experienţa culturală. Apoi, înveţi bine că nimic nu începe cu tine şi nimic nu se sfîrşeşte cu tine. Omul politic fără exerciţiu cultural crede că el e cel mai bun dintre toţi cei trecuţi şi viitori (maximum de concesie o poate face altor oameni politici, cu condiţia ca ei să fi murit cu cel puţin 100 de ani înainte de naşterea sa). În fine, tot la lecţia de situare mai înveţi şi că puterea este efemeră, iar cel mai vulnerabil moment din viaţa unui om politic este imediat după ce a pierdut puterea. După putere, imediat, omul politic poate fi ucis uşor... la figurat, evident.

Diavolul lucrează, însă, şi aici. Într-o carte celebră, se spune că lucrarea cea mai subtilă a diavolului este aceea de a te face să crezi că el nu există. În subiectul meu, lucrarea cea mai subtilă a lui este să te facă să crezi că între cultură şi viaţă e o mare diferenţă. Ideea că execiţiul cultural te rupe de lumea reală şi că doar experienţa empirică, zisă „a vieţii“, poate servi drept ajutor în a naviga înainte pe oceanul furtunos şi complicat al politicii este cea mai mare ispită diavolească care poate intra în mintea cuiva. Şi, tocmai de aceea, e foarte răspîndită.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.