Obamiada

Publicat în Dilema Veche nr. 248 din 18 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După cum au evoluat lucrurile în ultima lună de campanie electorală americană, victoria lui Barack Oabama nu este deloc surprinzătoare. Admit că, la scara istoriei americane, instalarea lui Obama la Casa Albă are o valoare simbolică excepţională. Admit, de asemenea, că pentru mentalul negru al Americii, victoria lui Obama are magnitudinea unei revoluţii. Dar, oricine a urmărit cu luciditate evoluţiile interne americane în ultimii doi ani nu poate fi surprins de victoria democratului. America îl aştepta pe Obama, iar Obama a fructificat şansa cea mare. Aşa cum se aşteptau cei cîţiva lucizi pe care îi cunosc, lui Obama i-a fost mai greu să obţină nominalizarea democrată, decît să cîştige alegerile prezidenţiale. Nu sînt din cale-afară de fericit că Obama a cîştigat şi nu simt deloc că se dechid zările şi viitorul cel bun începe de azi. Ştiu că o grămadă de oameni de pe glob cred că Obama începe o nouă eră istorică, de pace şi progres. Aşa să fie! Dar eu am îndoielile mele. Nu pentru că mă îndoiesc de abilităţile politice ale lui Barack Obama ori de buna lui credinţă. Ci pentru că zările acestei lumi se deschid foarte greu şi e nevoie de unul cu adevărat ales ca să poată asigura viitorul. Mai mult, fiind o construcţie mediatică, Obama nu e ce pare a fi. Mai mult, fiind numai o construcţie mediatică, aproape nimeni nu-l ştie pe adevăratul Obama. De pildă, cine crede că Obama e un pacifist se înşeală. Puţini de pe la noi ştiu că Barack Obama a fost de acord cu Robert Gates, secretarul de stat al Apărării în administraţia Bush II, cînd a cerut sporirea efectivelor armatei americane cu 65.000 de soldaţi în the United States Army şi 27.000 în the United States Marine Corps. De asemenea, la cîteva zile după ce a fost ales, Obama l-a asigurat pe preşedintele polonez că proiectul scutului anti-rachetă merge înainte. Spre iritarea Rusiei, dar şi spre stupoarea celor care îşi doreau o Americă mult mai concesivă cu Rusia. Abia a cîştigat alegerile, şi Obama a dat o declaraţie tăioasă la adresa Iranului, spre nemulţumirea Teheranului. În dosarul israelo-palestinian, Obama are poziţii pro-israeliene atît de tranşante, încît pare republican adevărat. Mă aştept ca, treptat, fanaticii stîngii care au fost alături de Obama acum să fie dezamăgiţi de noul lor idol. Probabil că şi independenţii, astăzi fascinaţi de şarmul tînărului preşedinte, vor găsi destule motive să-şi astîmpere entuziasmul. În orice caz, mie mi se pare că adevărata problemă pe care o ridică victoria lui Obama este cu mult dincolo de Obama însuşi şi aş sintetiza-o astfel: să-i fi ameţit şi pe americani parfumul de crin al socialismului de tip european? Mai precis, au votat americanii cu Obama pentru că doreau o schimbare pur şi simplu sau pentru că au devenit vulnerabili la visul otrăvitor al socialismului. Dacă se confirmă prima ipoteză, totul e în regulă. Dacă se confirmă cea de-a doua, atunci e de rău. Faptul că naţiunea americană a rămas mereu imună la socialism a asigurat victoria democraţiilor asupra tiraniilor şi mersul înainte al lumii în ultimul secol. Dacă poporul american, speriat de criza financiară, de terorism şi de eternizarea conflictelor militare, a devenit disponibil pentru socialism, atunci ordinea profundă a lumii se cutremură cu adevărat. Dar, la această întrebare extrem de serioasă, vom putea răspunde abia peste un timp, cînd vom vedea cum vor reacţiona americanii la primele măsuri ale administraţiei Obama. Oricum, entuziasmul cvasigeneral care a cuprins planeta după victoria lui Barack Obama în alegerile din 4 noiembrie a ajuns şi la noi. Nu se putea altfel. Mai toţi politicienii autohtoni au simţit nevoia să se exprime, la fel şi jurnalişti notorii, dar străini de subiect. Dintre toţi, evident, dl Mircea Geoană şi-a dat în petic cel mai tare, ţopăind în jurul evenimentului, gata, cum îl ştim, să se repeadă la papucul lui Obama sau al lui McCain, după cum ar fi căzut sorţii. De asemenea, au început şi speculaţiile în legătură cu impactul alegerii lui Barack Obama asupra relaţiei noastre bilaterale cu SUA. Alfred Moses, fost ambasador american la Bucureşti, declara pentru Antena 3: "Europa nu va fi în atenţia lui Obama în mod special. Administraţia Obama se va concentra pe Orientul Mijlociu, pe Iran, pe Afganistan, pe China. Zona Mării Negre nu va fi însă o prioritate a administraţiei Obama. Din cunoştinţele mele, Barack Obama nu a fost niciodată în vizită în estul Europei". Fostul diplomat american, acum la pensie, crede că temperatura relaţiilor dintre România şi Statele Unite va scădea uşor: "Nu cred că Obama va avea aceleaşi sentimente faţă de România. Relaţiile dintre România şi SUA nu vor fi la fel de calde şi de apropiate ca în cazul administraţiei Bush. Preşedintele Bush a avut o relaţie specială cu Europa de Est şi cu România, în mod special, pentru că ţara dumneavoastră a sprijinit politica americană în Irak, în Afganistan". Pe un blog, Michael Radu, cercetător la Institutul de Studii de Politică Externă din Philadelphia crede, la rîndu-i: "Odată cu schimbarea politicii faţă de Moscova şi apropierea de pacifismul din Bruxelles, importanţa României (şi a fostelor ţări comuniste în general) va scădea, şi odată cu asta şi nivelul de sprijin politic şi economic". Numai dl Geoană este optimist. Fostul nostru ministru de Externe e sigur că "va lucra împreună" cu Obama. Zice că e prieten cu vicepreşedintele Joe Biden şi de-aia. Din punctul meu de vedere, orice predicţie despre politica externă a lui Obama este hazardată. Ar fi mai bine să dăm dovadă de prudenţă, şi nu de exuberanţă. Obama este, încă, o enigmă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.