O zi pentru dreptatea Planetei

Ceea ce facem noi planetei noastre, copiilor şi nepoţilor, săracilor, prin nesăbuita producţie de gaze cu efect de seră este unul dintre cele mai mari păcate morale ale epocii noastre. Pe 24 octombrie, poţi lua atitudine împotriva acestei nedreptăţi. 24 octombrie este ziua 350. Denumirea vine din numărul "particulelor pe milion" sau parts per million (ppm) de dioxid de carbon eliberate în atmosferă, număr pe care " după Jim Hansen, probabil cel mai cunoscut climatolog din lume " n-ar trebui să-l depăşim dacă vrem să evităm o catastrofă climatică. Problema serioasă care se pune este aceea că CO2 a ajuns deja la 386 ppm, iar cifra creşte cu 2 ppm în fiecare an. Nevoia de a reduce gazele cu efect de seră a devenit evidentă odată cu predicţiile încălzirii globale " idee văzută ca "alarmistă" acum cîţiva ani, cînd au fost făcute publice primele studii, devenită între timp foarte conservatoare. Ne apropiem însă de acel punct de unde nu mai există cale de întoarcere, va apărea un efect de bumerang, iar planeta se va încălzi fără să mai putem face ceva. Topirea calotei glaciare este un exemplu. În urmă cu patru sute de ani, cînd exploratorii căutau legendarul "pasaj nord-estic" de-a lungul Europei de Nord, Rusiei şi Chinei, au dat de gheaţa arctică impenetrabilă, au renunţat la explorare şi s-au întors din drum. Anul acesta vasele comerciale au navigat cu succes în pasajul nord-estic. Acesta este unul dintre cele mai recente şi dramatice semnale indicînd schimbările climatice şi faptul că planeta noastră s-a încălzit, iar că fenomenul durează de ani buni. Dar dezgheţul calotei glaciare este mai mult decît un simptom al încălzirii globale, este şi o cauză a viitoarei încălziri: gheaţa şi zăpada reflectă razele solare, iar suprafeţele eliberate de gheaţă absorb mai multă căldură de la soare decît cele acoperite de zăpadă sau gheaţă. Cu alte cuvinte, pe lîngă încălzirea care a topit gheaţa arctică, emisia de gaze cu efect de seră a creat şi un efect de bumerang care va genera şi mai multă încălzire, va topi şi mai multă gheaţă, chiar dacă începînd chiar de mîine am opri orice emisie de gaze. Alte asemenea efecte de bumerang au creat pericole similare. În Siberia, mari cantităţi de gaz metan sînt depozitate în ceea ce se numeşte permafrost " regiuni în care se presupune că terenul este permanent îngheţat. Dar ariile care erau pe vremuri îngheţate au început acum să se dezgheţe, eliberînd gazul metan, contribuind astfel la o viitoare încălzire, la o şi mai accelerată dezgheţare a terenurilor, care vor elibera şi mai mult gaz metan. Naţiunile în curs de dezvoltare au sesizat cît de scandalos se face în prezent distribuirea gazelor cu efect de seră. La summit-ul despre schimbările climatice, din septembrie, preşedintele Rwandei, Paul Kagame, a subliniat faptul că în timp ce naţiunile dezvoltate din afara Africii sînt responsabile aproape în întregime pentru această problemă, cel mai mare impact va fi probabil în Africa, care are puţine resurse pentru a face faţă acestor provocări. Kagame a sugerat mai apoi, avînd în vedere că fiecare ţară are un credit de emisie de dioxid de carbon, să li se ofere ţărilor în curs de dezvoltare, aflate sub acest credit, posibilitatea de a negocia cu state care îl depăşesc. Banii pe care ţările în curs de dezvoltare i-ar primi nu trebuie consideraţi un ajutor, ci mai degrabă o recunoaştere a faptului că ţările bogate trebuie să plătească pentru ceva ce şi-au însuşit cu de la sine putere: capacitatea atmosferei de a absorbi deşeurile. Sri Lanka a adoptat aceeaşi poziţie, folosind studiile UN Intergovernmental Panel despre schimbările climatice pentru a calcula faptul că în 2008 emisia permisă pe cap de locuitor era de 2172 kg de persoană. De fapt, pe cap de locuitor reveneau 4700 kg, ceea ce e mai mult decît dublul limitei permise. Dar, în timp ce emisiile provenite din naţiunile bogate erau cu mult peste limita permisă, în Sri Lanka acestea atingeau 660 kg sau chiar mai puţin. După cum a subliniat guvernul din Sri Lanka, "asta înseamnă că ţările cu emisie scăzută de gaze ca a noastră nu mai pot emite în plus, pentru că spaţiul a fost deja exploatat de dezvoltarea şi poluarea celorlalte ţări, fără consimţămîntul nostru". Situaţia este o nedreptate fără limite, amintind de colonialismul vestic din secolul al XIX-lea " fiind, de fapt, mult mai grav. Sarcina remedierii acestui lucru ar trebui să înceapă la întîlnirea de la Copenhaga din decembrie. Mulţi lideri politici şi-au exprimat dorinţa de a sprijini acţiuni eficiente în ceea ce priveşte schimbările climatice, dar ceea ce mulţi văd ca "eficient" nu va fi şi îndeajuns să ne readucă la limita de 350 ppm. În unele ţări, incluzînd Statele Unite, sînt încă multe obstacole majore pentru a putea face chiar şi paşi modeşti pe calea rezolvării acestei probleme. Pe 24 octombrie, oamenii din aproape toată lumea vor lua atitudine pentru a trezi conştiinţa nevoii unui tratat internaţional, pentru a readuce atmosfera la cei 350 ppm de dioxid de carbon. Vor fi alpinişti, atîrnînd bannere în înălţimile Himalayei, unde gheţarii se topesc, vor fi scafandri la Marea Barieră de corali din Australia, care este, de asemenea, ameninţată de schimbările climatice. Bisericile vor bate clopotele de 350 de ori, 350 de biciclişti vor traversa oraşele, vor fi plantaţi 350 de copaci. La www.350.org puteţi afla mai multe despre ce se va întîmpla, puteţi să vă alăturaţi nouă sau să ne trimiteţi ideile voastre online. Numai nu ignoraţi lucrurile acestea, sperînd că ceilalţi vor face îndeajuns pentru a crea un impact. Gîndiţi-vă că va veni o zi cînd nepoţii voştri vă vor întreba: ce aţi făcut în perioada celei mai mari provocări morale a timpului vostru? Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor emerit la Universitatea din Melbourne. Cea mai recentă carte a sa este The Life You Can Save: Acting Now to End World Poverty. Copyright: Project Syndicate, 2009 www.projectsyndicate.org traducere de Stela GIURGEANU