O prostie: „Ţară, caut proiect“

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Bun şi rău jpeg

În colecţia ideilor primite de-a gata şi rumegate la nesfîrşit fără ca cineva vreodată să le fi examinat validitatea, se găseşte şi aceea că România are nevoie de un „proiect naţional“ – după aderarea la NATO şi aderarea la UE (socotite ultimele două asemenea proiecte, sau a fost doar unul, împărţit în două subproiecte, încă nu ne-am lămurit prea bine), România nu mai are un atare proiect, vasăzică se află în nevoie de unul. E de rigoare pentru politician sau analist să sublinieze necesitatea unui asemenea proiect, de cîte ori se întîlneşte cu microfonul. Adică, vor ei să spună, românii s-ar mobiliza într-un efort naţional, dar să ştie pen’ ce. Adică, zice românu’: eu aş pune osul la un efort colectiv, dar, vezi bine, nimeni nu-mi spune la ce să mă înham, şi eu, dacă nu ştiu pen’ ce, nu pun osul. Mai mult, se spune că acest proiect trebuie dat de politicieni poporului, cam cum a dat Moise tablele. Aşa, norodul ar răspunde solidar şi, cu toţii, am purcede. S-au apucat de treabă cele mai strălucite inteligenţe ale Cetăţii, nasurile cele mai ridicate şi privirile cele mai aprige au început să scruteze orizonturile, luminile naţionale au început să străpungă întunericul viitorului. Doar că proiectul naţional, ideea care va pune la lucru întreaga ţară azi amorţită de lene, nu se lasă lesne descoperită. Ultima asemenea tentativă am înregistrat-o chiar din partea preşedintelui Băsescu. A spus preşedintele că proiectul naţional următor este „reîntregirea teritoriilor“. Frumos, patriotic, înălţător! Mai că-ţi vine să te înrolezi şi să pleci pe frontiera de est.

Aici, articolul meu se bifurcă. O parte va pleca pe urmele ideii reîntregirii. Dar, mai întîi, vreau să mergem pe urmele temei proiectului naţional în sine. De ce are nevoie o naţiune de un proiect naţional ca să existe harnic şi onest, nu prea înţeleg. Nu ar trebui să-i fie de ajuns dorinţa de a fi, pur şi simplu? Nu ar trebui să-i fie de ajuns dorinţa de a fi prosperă, în al doilea rînd? Care o fi proiectul naţional al Elveţiei? Dar al Norvegiei? Dar al Canadei? Cum de ţările astea sînt modele de dezvoltare şi, din cîte se vede, nu au deloc ceea ce analistul valah numeşte, cu aer expert, „proiect naţional“? Adevărul este că (re)deşteptarea românilor nu prea are legătură cu proiectele naţionale. Popoarele, în general, nu sînt haite de cîini de vînătoare – adică nu îşi devoalează calităţile doar cînd li se dă ţinta. Popoarele există, pur şi simplu, prin ceea ce produc „în orb“, aşa cum organismul există pentru că e capabil să-şi producă singur caloriile necesare vieţii. Sigur că e mai bine să fie vitaminizat decît anemic, antrenat decît flasc, tînăr decît bătrîn, dar există pentru că mecanismele interne şi misterioase ale vieţii funcţionează. La fel şi cu popoarele: cei care muncesc nu pentru că vor ceva anume, ci pentru că percep munca drept o valoare în sine şi îi simt sensul, cei care au ajuns la un sistem al bunăstării nu pentru că l-au ţintit, dorit şi planificat cu generaţii înainte, ci pentru că acolo i-a dus propria hărnicie, cumpătare şi înţelepciune, cei care, cu alte cuvinte, par a îndeplini proiecte pe care nu şi le-au propus ca atare niciodată, vor fi mereu mai productivi şi mai eficienţi decît cei care se gîndesc să-şi vadă lenea urnită şi balamucul organizat raţional de aderarea la un proiect. Ce vreau să spun este că „proiectul“ este, de fapt, o motivaţie lăuntrică, şi nu o ţintă exterioară. Motorul acţiunii numită „proiect“ nu poate fi dat de ţintă, ci de fire. Mobilizarea nu depinde decît în mică măsură de cît de mult îţi doreşti scopul şi depinde în mare măsură de cît de propriu îţi e efortul interior al mobilizării. Aşa se explică existenţa diversităţii: de ce pe lume există oameni/popoare harnice şi oameni/popoare leneşe, de ce există culturi mari, dominante, şi culturi mici, care se sufocă, de ce pe lume există indivizi performanţi şi alţii nătîngi. Nu pentru că unii au „proiect“ şi alţii n-au, ci pentru că unii îşi percep destinul în cheia majoră a responsabilităţii, iar alţii în cheia minoră, a supravieţuirii.

Revin la bifurcaţie şi o iau pe drumul celălalt: reîntregirea teritoriilor ca proiect naţional. Să fim mai clari, vorbim despre unirea cu Republica Moldova. Trec peste motivaţiile acestei declaraţii îndrăzneţe a preşedintelui Băsescu. Ideea cea mai raţională este că Republica Moldova va deveni membru într-o Uniune Europeană atît de integrată, la rîndul ei, încît va fi parte a unui aceluiaşi mare trup care va cuprinde şi România. Formula „ne vom regăsi împreună în Uniunea Europeană“ este cea mai bună. În privinţa unui alt gen de reunire, zău, am impresia că batem cîmpii. Nu doar pentru că o atare voinţă nu va exista la Chişinău, ci pentru că asta ar fi un dezastru pentru România. A calculat cineva cît ne-ar costa economic o atare unire? Echilibrele macroeconomice s-ar rupe, probabil, pentru o generaţie. Gîndiţi-vă că s-ar uni o economie devastată şi primitivă (Republica Moldova), cu una vulnerabilă şi blocată (România). Ce ar ieşi? Dar mai există şi o dimensiune politică serioasă. Un Parlament al României întregite, incluzînd, deci, şi aleşi din Republica Moldova, ar cuprinde un grup rusofon (parlamentari care nici măcar nu vorbesc româneşte, nici nu pot fi loiali României) periculos de mare. Ştim cam cîţi? Păi, un calcul scurt ne arată aşa: peste 1.000.000 de votanţi din Republica Molodva au sentimente negative faţă de România (de la simpla respingere a ideii de unire, la ură – la ultimele alegeri, comuniştii au primit peste 700.000 de voturi, dar sentimentele antiromâneşti sînt larg răspîndite şi în electoratele celorlalte partide). Aceşti electori vor duce, democratic, în Parlamentul României unite, la un număr consistent de parlamentari antiromâni. Cu atît mai mult cu cît aceşti electori sînt grupaţi într-o singură zonă, deci indiferent de sistemul electoral (pe liste ori uninominal), candidaţii lor vor desanta la Bucureşti. Vrem asta? Avem nevoie de aşa ceva? Nu mai vorbesc că rusofonii moldoveni ar deveni un electorat atît de mare şi de motivat, încît votul lor ar fi decisiv (da, da, chiar aşa!) în alegerea preşedintelui României. Acestea sînt doar două întrebări la care ar trebui să reflectăm înainte de a flutura steagul revizionist (adică, înainte să vrem revizuirea frontierelor). Nu de alta, dar cînd îl flutură alţii împotriva noastră, ne enervăm repede. Cînd îl fluturăm noi împotriva altora ne place. Şi, dacă tot am pornit la reîntregirea teritoriilor, de Banatul sîrbesc cînd vorbim? Take Ionescu încă mai lupta pentru el, în anii Primului Război Mondial, întru repararea nedreptăţii de la Adunarea din mai 1848.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

 Kyriakos Mitsotakis
Grecia spune că își va apăra drepturile legale în Marea Egee
Ministerul de Externe al țării a spus că „Turcia are dreptul deplin de a-și proteja interesele prin orice mijloace legale, cu condiția fundamentală ca să accepte normele dreptului internațional”.
Simona Halep si Patrick Mouratoglou FOTO Profimedia
Simona Halep, mesaj emoționant de la Patrick Mouratoglou. Sportiva a împlinit 31 de ani
Jucătoarea de tenis a trecut prin momente mai dificile în ultima lună, după ce s-a despărțit de Toni Iuruc și s-a operat la nas. Recent, „Simo” a anunțat că nu va mai juca deloc tenis în acest an.
Costel Bojog, noul jurat iUmor foto Antena 1
Costel Bojog, noul membru al juriului „iUmor“. Cine este actorul care l-a înlocuit pe Mihai Bendeac
Mihai Bendeac a renunțat recent la colaborarea cu Antena 1. În juriu a venit Costel Bojog (40 de ani), noul membru permanent.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.