O problemă a şcolilor noastre de drept

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Bun şi rău jpeg

Oricine priveşte orarul unei Facultăţi de Drept din România va fi frapat de absenţa cursurilor care produc reflecţie asupra dreptului ca atare, asupra valorilor sale, asupra legăturii sale cu fiinţa şi cu cetatea, asupra sensului său, asupra tensiunilor sale interne. Mai ales în şcolile din Italia, Spania şi Germania, dar şi în Franţa, „filozofarea“ asupra dreptului însoţeşte – chiar dacă mai discret, uneori – întregul proces de educare a viitorului jurist, sub diferite denumiri de curs. Şi la noi, în deceniile de după 1870 şi pînă la instaurarea comunismului, la jumătatea secolului al XX-lea, studenţii la Drept primeau şi un serios antrenament filozofic, sub diverse denumiri, precum „Filozofia Dreptului“, „Curs de Drept Natural“, „Curs de Enciclopedia Dreptului“ sau „Curs de teoria generală a Dreptului“ (ceva destul de diferit de ceea ce se face acum, în şcolile de drept româneşti, sub această denumire). Rostul acestor cursuri era acela de a-l învăţa pe viitorul jurist că aplicarea legii, oricît de corectă, nu este încă justiţie şi că dreptul are sens numai dacă este mereu practicat în urmărirea idealului justiţiei. Ideal care, evident, poate însemna atît de multe lucruri şi, tocmai de aceea, este preferabil să ne gîndim mult mai mult şi mai profund decît să nu ne gîndim deloc. Legalitatea este doar primul pas spre justiţie, însă este departe de a fi suficient pentru a ne apropia măcar de justiţie. Nu degeaba Cicero ne spune, într-un pasaj celebru din

că uneori legile sînt în mod subtil anapoda construite şi, de aici, vine un proverb foarte cunoscut încă în vremea sa: „Summum jus, suma iniuria“. Aplicînd cu asiduitate o lege prost construită, juristul trebuie să ştie că produce injustiţie şi, prin asta, îşi trădează grav profesiunea. 

Sîntem, e drept, într-o societate care are probleme mari cu acest prim pas: respectarea legilor. Ne luptăm eroic, de secole, să nu cumva să respectăm, „habotnic“, legile. Le negociem… mai vedem… merge şi aşa… stai, domnule, puţin… Dar juristul, profesionistul legii, trebuie să înţeleagă sensul adînc, moral, chiar metafizic, al dreptului pe care îl practică. Dacă nu e capabil să pună dreptul în marea perspectivă a existenţei, juristul riscă să fie un biet meseriaş ignorant, rob al unui automatism anume. Sau riscă să fie un cinic, ceea ce, pentru meseriile juridice, este mult mai periculos decît să fie un prost. 

În şcolile noastre se învaţă legea. Foarte bine – e mult de învăţat! Legislaţia este abundentă, uneori contradictorie, mereu în mişcare, tot mai multă şi niciodată mai puţină. Societatea cere de la stat legi şi reglementări fără oprire, în orice materie, mică sau mare, în care i se pare că se poticneşte singură, iar statul, generos, îi dă cu supramăsură. Mai nou, alături de legile şi jurisprudenţa naţională, trebuie învăţate şi legile şi jurisprudenţa europeană. Specializările juridice devin tot mai „nişate“ şi, aşa cum se întîmplă cu ultraspecializările specifice Occidentului actual, juristul tinde să devină un om care ştie din ce în ce mai mult despre un domeniu din ce în ce mai limitat al dreptului – va ajunge să ştie totul despre nimic? Riscul de fi un mare expert într-un milimetru de drept poate fi micşorat dacă juristul îşi menţine, pe toată durata vieţii profesionale, interesul pentru meditaţia despre drept, pentru chestionarea valorilor juridice, pentru raportarea la marile valori ale vieţii. Altfel, aglomeraţi în puzderia de norme juridice, de forme, proceduri şi instituţii, juriştii pierd perspectiva, pierd scopul ultim, îndepărtat, al meseriei lor: justiţia. Uită că justiţia nu este o tehnicalitate, ci un standard; uită că justiţia nu este pace şi linişte, ci frămîntare şi luptă; uită că justiţia nu e nici progam civic, nici program politic, ci aproximare. 

În România, cînd spui „justiţie“, cei mai mulţi oameni se gîndesc imediat la „puşcărie“ şi la DNA. Cînd lumea strigă pe stradă „Să se facă dreptate!“, cere, de fapt, încarcerarea urgentă şi pentru decenii a celor împotriva cărora a ieşit în stradă, oricine ar fi ei, dacă s-ar putea şi oleacă de rele tratamente în detenţie, să fie primit, ar fi parte a dreptăţii care s-ar face. În România de azi, „justiţie“ înseamnă eliminarea, în oprobriu public şi, pe cît posibil, în cît mai mare suferinţă, a adversarului. În marea masă (includ aici şi televiziunile, care sînt forme ale vulgarităţii), justiţia este, în cel mai bun caz, o răzbunare fără legătură cu legea – dacă mi-ai diminuat salariul sau ai scumpit agentul termic, să mergi la închisoare! Zic „în cel mai bun caz“, pentru că, în cel mai rău şi mai des întîlnit caz, e ură pură. Pe vremuri, cel urît era trimis (înapoi) în mă-sa, formă nobilă şi simpatică de a-ţi dori o lume din care el să lipsească, dar, totuşi, să nu moară, după cum explica odată A. Paleologu. Acum, cel urît e trimis la puşcărie. Pînă şi ura s-a alterat! De aceea, dreptul şi dreptatea, după lege, se pot face numai cu profesionişti, cu oameni anume pregătiţi să administreze justiţia. Şi asta înseamnă oameni care ştiu şi legile, dar le ştiu şi rostul. Avem asemenea oameni? 

Profesioniştii justiţiei sînt pregătiţi într-un singur loc, la Facultăţile de Drept. Spre deosebire de o grămadă de alte profesiuni şi meserii care îşi pot recruta cadrele din diverse orizonturi universitare sau liceale, profesioniştii justiţiei provin exclusiv dintre licenţiaţii în drept. Legile de organizare a profesiunilor care, toate împreună, fac justiţia sînt clare şi restrictive: judecătorii, avocaţii, procurorii şi notarii sînt, exclusiv, absolvenţi de Drept. Ei bine, care este spiritul învăţămîntului nostru juridic? Şcolile noastre de drept pregătesc juriştii pentru a face justiţie? Dacă te uiţi pe orarele lor, mai degrabă nu. Şcolile noastre de drept pregătesc doar jurişti care ştiu să aplice legea. 

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.