O probă utilă de libertate
"Se adună nori negri peste breaslă şi bate un vînt rece de îngheaţă cerneala în călimară. Trei oameni vor controla agenda publică: Vîntu, Voiculescu şi Sîrbu. Avem toate motivele de disperare şi încă unul în plus să strîngem rîndurile. De unde disperarea? Din lipsa de orizont. Din vulnerabilitate. Din neputinţă şi singurătate. Conştiinţa, cel mai valoros capital al unei naţii, s-a întors integral în mîinile Lor. Şi-au recuperat un bun preţios, păzit exemplar o jumătate de secol cu sîrmă ghimpată, dar pierdut accidental în '89. Vîntu, Voiculescu sau Sîrbu, marii latifundiari de conştiinţe din România, sînt de fapt un singur personaj, feţele aceluiaşi sistem. Experţi în jocuri politico-financiare, ţin pasul cu vremurile, concentrînd jurnaliştii în trei hipermarket-uri media: Realitatea, Intact şi Media-PRO. Printre zăbrelele lor, vedem lumea şi sîntem liberi să o judecăm. Toţi trei frecventează asiduu locurile comune ale corupţiei: politică, foşti securişti, paradisuri fiscale, afaceri, toate împletite ingenios. Toţi trei au de apărat vaste teritorii de interese ilegitime şi un trecut maculat. Cum o vor face? În momente esenţiale şi pe teme cruciale: alegeri, justiţie, reformă. Controlînd subtil subiectele discursului public, din reglaj fin, din ton şi nuanţă. Ştim, i-am văzut şi nu ne facem iluzii: sînt jucători înrăiţi, versaţi, nu spectatori inocenţi. Vîntu, Sîrbu şi Voiculescu pot garanta libertatea de exprimare, cîtă vreme ea le garantează propria libertate de mişcare în afaceri şi politică. Ei nu văd presa ca pe o afacere în sine, ci ca pe un vehicul, ca pe un instrument şi ca pe o armă. Intrăm în Europa aproape berlusconizaţi. Ca să joace, au nevoie de credibilitate maximă. Pentru asta, vor întreţine iluzia unei prese perfect libere să mestece detalii, fapte diverse şi să poarte războaie lipsite de miză. Se vor autoflagela public dacă e cazul, rugîndu-te eventual să le scormoneşti în afaceri şi să le spui zilnic, tu, angajatul lor, cît de imorali şi lipsiţi de scrupule sînt. Iată, inclusiv acest text îi ajută să cîştige credibilitate. Din moment ce apare înseamnă că n-au intervenit în nici un fel în politica editorială. Însă este un text minor, întrucît nu poate face masă critică. Rămîne un scrîşnet ridicol, un piuit necesar şi o probă utilă de Ťlibertate»". (Dan Tapalagă, 31 mai, Cotidianul, cumpărat de trustul lui S.O. Vîntu în ziua precedentă) (C. G.)
