O privire îngrijorată spre Turcia

Publicat în Dilema Veche nr. 299 din 4 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1998. Primarul Istanbulului, Recep Tayyp Erdogan, este trimis la închisoare pentru opt luni. Chiar şi criticii săi cei mai acerbi recunosc că a fost un primar bun. Oraşul imens şi nebun care încalecă strîmtoarea Bosfor a devenit mai curat şi mai verde sub mîna lui Erdogan, iar percepţia populară de incoruptibil " o raritate în Turcia " nu putea fi contrazisă cu vreo dovadă oricît de palidă. Nu pentru vreo nefăcută dintre acelea cu care sîntem obişnuiţi prin părţile noastre a mers primarul la închisoare, ci pentru convingerile sale islamiste. Recitase la o adunare populară versuri care sunau cam aşa: "Moscheile sînt cazărmile noastre, domurile sînt căştile noastre, minaretele sînt baionetele noastre, şi credincioşii sînt soldaţii noştri…" Convingerile sale islamiste erau notorii în 1994, cînd a devenit primar, iar islamiştii din întreaga Turcie au privit cu încîntare şi optimism victoria sa locală. Nu doar că îşi petrecuse tinereţea în cercurile militant-islamiste, dar Recep Erdogan luase, în calitate de primar, decizii care îi enervaseră pe toţi cei nedeprinşi cu asprimea unei vieţi profund (ca să nu zic radical) islamice, cum ar fi aceea de a interzice vînzarea băuturilor alcoolice în tot oraşul. Decizia aceasta, fireşte, nu a putut fi implementată, dar gestul adoptării ei a rămas viu în mintea anti-islamiştilor turci. În plus, partidul său, cu care cîştigase alegerile pentru Primărie în 1994, tocmai fusese desfiinţat de Curtea Constituţională a Turciei, pe motiv că milita împotriva Constituţiei, opunîndu-se caracterului laic al statului turc. În 1998, Turcia avea relaţii excelente cu Israelul şi cu Statele Unite, avea relaţii foarte tensionate cu Siria pentru că PKK găsise sprijin total în regimul de la Damasc şi aproape 80% dintre turci susţineau fervent intrarea ţării lor în Uniunea Europeană. Bill Clinton era la Casă Albă, Boris Elţîn " la Moscova, eu eram tînăr diplomat în Ministerul de Externe condus de dl Andrei Pleşu. Ce timpuri! 2009. 30% dintre turci mai vor ca Turcia să devină membru UE. Recep Tayyp Erdogan este, de 6 ani, prim-ministru, iar partidul său, numit "al Dreptăţii şi Dezvoltării", are majoritatea absolută în Parlament după ce a cîştigat 47% din voturi la alegerile din vara anului 2007. Şi preşedintele Turciei, Abdullah Gul, provine din acelaşi partid condus, acum, de Erdogan. Despre relaţiile internaţionale ale Turciei, un ultim gest spune totul. Începînd din 1996, în fiecare început de toamnă, Turcia organizează ample exerciţii militare la care invită forţe militare ale NATO, Statelor Unite şi Israelului. Anul acesta, Turcia a anunţat oficial că nu mai invită Israelul la aceste exerciţii din cauza faptului că este "un stat persecutor". A fost doar un şir din gesturile şi declaraţiile anti-israeliene cu care regimul Erdogan ne-a obişnuit în ultimii ani. A doua zi, Turcia invită oficial Siria pentru exerciţii militare comune şi stabileşte un Consiliu de Cooperare Strategică turco-sirian. De fapt, retorica tot mai islamistă a liderilor Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării (PDD) se face simţită de mai mulţi ani şi, consecutiv acestei retorici, o reorientare a politicii externe a Turciei se simte evident. Nu doar strînsa cooperare cu Rusia la Marea Neagră, dezvoltată în detrimentul unei cooperări cu partenerii europeni e o dovadă, ci şi faptul că, de pildă, Turcia susţine Iranul în aventura sa nucleară. Marele risc la adresa stabilităţii regiunii şi lumii nu îl reprezintă posibilul arsenal nuclear iranian, ci perfect existentul arsenal nuclear al Israelului " zice diplomaţia turcă de astăzi, repetînd vorbele lui Erdogan. Mai mult, în interiorul lumii islamice, Turcia vădeşte o periculoasă înclinaţie de a spori relaţiile cu regimuri radicale, precum cele din Qatar sau Sudan, şi de a răci relaţiile cu regimurile mai prooccidentale, precum cele care conduc Egiptul, Iordania sau Tunisia. Interesant este faptul că, dacă citim textele oficiale prin care PDD se prezintă, vom afla că e vorba despre un partid moderat, care susţine puternic laicitatea statului, economia liberă de piaţă şi integrarea în Uniunea Europeană. Dacă urmărim însă poziţiile pe care liderii PDD le-au avut în ultimii ani pe diverse subiecte, vom sesiza imediat că nu este deloc un susţinător nici al laicităţii, nici al integrării în UE. Dublul limbaj pare a fi la mare preţ în politica turcă. De pildă, acum cîteva luni, PDD a declarat că singurul guvern legitim al poporului palestinian este cel al Hamas, iar Mahmoud Abbas este şeful unui guvern ilegitim. Şi totuşi, mai degrabă vrăjiţi de broşurile de prezentare scrise în limba engleză, liderii europeni relevanţi au admis ca PDD să aibă statutul de membru observator în Partidul Popular European. Toate aceste schimbări de orientare strategică a politicii externe a Turciei sînt primite cu bucurie în multe medii turceşti. Analişti binecunoscuţi şi respectaţi la Istanbul şi Ankara salută politica externă a lui Erdogan pentru că reîntoarce Turcia în Orientul Apropiat şi Mijlociu, acolo unde îi este locul. În acelaşi timp, UE şovăie în continuare dacă e cazul să consacre o dată pentru totdeauna europenitatea Turciei. Islamizarea crescîndă a Turciei " altădată un bastion sigur al laicităţii în imperiul semilunei " are cauze multiple, dintre care cele mai multe sînt direct imputabile Occidentului. Aceluiaşi Occident care nu înţelege că pierderea Turciei este un adevărat dezastru geo-strategic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.