O pasiune durabilă

A fost nevoie de un timp relativ îndelungat pentru ca "intelighenţia" franceză să-şi dea seama că Fidel Castro, revoluţionar atît de admirat, practică un regim totalitar, cu partid unic şi persecutarea oricărei încercări de gîndire liberă. Analistul ziarului Le Monde, Bertrand Le Gendre, trece în revistă trecutul acestei pasiuni: Sartre, Jean Daniel, Regis Debray au întreprins călătorii iniţiatice pe insula de unde s-au întors după ce au observat că acolo "viaţa e o sărbătoare". Marile dezamăgiri au început din anul 1971, cînd Sartre a adresat regimului o scrisoare deschisă unde a observat că autocritica publică a poetului Herberto Padilla semăna foarte bine cu infamele procese de la Moscova. Bertrand Le Gendre observă că "astăzi, castrismul a ieşit din modă, dar comuniştii se simt încă solidari cu revoluţionarii cubanezi. (...) Scriitorul şi editorul François Maspero, a cărui librărie La Joie de Lire, de pe strada Saint-Severin, era unul din locurile unde se practica fervoarea castristă, a publicat în anul 1999, în Le Monde, o serie de articole, un fel de pocăinţă, intitulate ŤReîntoarcere în Cuba». Doar dacă deschizi Le Monde diplomatique se poate observa că soarele revoluţiei cubaneze mai luminează încă. Se emite rezerva că pe insulă Ťîn planul libertăţii, lucrurile sînt departe de a fi satisfăcătoare». Dar şi că Ťo parte din ce în ce mai semnificativă din poporul cubanez, legată de succesele în privinţa educaţiei, a sănătăţii şi a serviciilor sociale, îl respectă pe Fidel». Tot acolo se poate citi că Ťanticastrismul primar este liberalismul imbecililor». Dezamăgiţi, dar refuzînd să devină apostaţi, anumiţi oameni de stînga şi-au deplasat fervoarea spre ascensiunea în America Latină a Ťsocialismului secolului XXI» al cărui purtător de torţă este preşedintele venezuelean Hugo Chávez. Extrema stîngă i l-a substituit lui Fidel pe Che Guevara, despre care Oliver Besancenot (fost candidat la preşedinţia Franţei) spunea că este Ťuna din rarele figuri de revoluţionar rămase intacte, un exemplu pentru mişcarea care se împotriveşte mondializării capitaliste». Chiar la o temperatură mai scăzută, pasiunea franceză pentru revoluţie îi uneşte pe orfanii ei". (M. B.)