O mare invenție – contractul social

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
O mare invenție – contractul social jpeg

Termenul invenție, în sensul de realizare tehnică, este asociat, în mod obișnuit, cu științele pozitive. Dar în filosofie, inclusiv în filosofia politică, au fost descoperite idei care au avut și au forța practică a unor adevărate invenții. Sînt idei elaborate prin acumulări intelectuale succesive, timp de secole, nefiind datorate unui singur autor. Este și cazul ideii de contract social. Chiar dacă pot fi identificați autorii care au contribuit în gîndirea politică la elaborarea acestei idei, modalitatea în care ea a fost și este folosită în construcția politică a democrației constituționale nu aparține nici unuia dintre aceștia, ci este rezultatul teoretic și practic al unor încercări repetate – pe mai multe continente – de organizare politică, în cadru național. După trei secole de testare, se poate spune că ideea de contract social este una dintre invențiile cele mai mari din toate timpurile. În filosofia politică modernă și în teoria dreptului public, această idee este echivalentă cu descoperirea focului.

S-a spus uneori că, la fel ca starea de natură, contractul social este o ficțiune. Afirmația este valabilă într-un singur sens: nici starea de natură, nici contractul social nu sînt realități istorice.  Cu toate acestea, nu sînt simple ficțiuni, ci concepte de construcție politică, la fel ca și pluralismul sau separația puterilor. Dincolo de înfățișările diferite, chiar contradictorii, pe care le are contractul social în filosofia politică și în teoria dreptului public, din acestea s-a desprins o rezultantă care este unul dintre fundamentele democrației constituționale, înțeleasă ca edificare instituțională și procedură politică de apărare a libertății și a demnității persoanei împotriva abuzurilor autorităților publice și ale altor structuri colective de putere.

Ideea de contract social nu ar fi fost posibilă în absența ideii de contract civil, care, deși este mai veche decît dreptul roman, are totuși o haină  juridică, croită în mod desăvîrșit doar în cadrul acestui sistem de drept, creat în urmă cu două milenii, dar de care beneficiem și astăzi. Cele două idei nu se confundă. Reducerea ideii de contract social la ideea de contract civil explică de ce, de multe ori, se neagă însăși ideea de contract social. Într-adevăr, orice contract civil presupune o identitate clară pentru părțile care îl încheie, oricît de mare ar fi numărul acestora. Contractul social nu numai că nu se încheie între părți determinate, dar include în sfera sa conceptuală chiar și pe cei care i se opun, ceea ce este incompatibil cu ideea de contract civil. Altfel spus, ideea de contract social presupune o legătură între membrii comunității în cadrul căreia se constituie statul, dar această legătură este diferită de aceea care se stabilește între părțile unui contract civil. În plus, ca idee fondatoare, contractul social se încheie între membrii unei comunități, ai unei națiuni, iar nu între aceștia și stat. Statul și structurile sale, în concepția democrației constituționale, nu sînt părți în contractul social, ci se constituie pe temeiul acestuia. Este adevărat însă că între membrii comunității – între care se leagă, în mod conceptual, contractul social – și autoritățile publice constituite pe acest temei există tot o legătură contractuală, dar diferită de contractul social.

Împrumutînd iar din dreptul civil, dreptul public modern a folosit contractul de mandat și ideea mai generală de reprezentare pentru a construi sistemul electoral. Dar spre deosebire de reprezentarea din dreptul civil, care este una pe orizontală, reprezentarea din dreptul public este una pe verticală. Mai mult, spre deosebire de reprezentarea din regimurile politice anterioare, reprezentarea specifică democrației constituționale nu mai este una verticală descendentă, în care cetățeanul este supusul autorităților, ci una verticală ascendentă, în care autoritățile se supun cetățenilor. Ideea de contract de mandat este prezentă, dar într-un sens diferit de acela din dreptul civil, iar această idee se adaugă ideii de contract social. Prin contractul social, cetățenii convin să renunțe la dreptul de a folosi forța unii împotriva altora și să cedeze  o parte – dar nu cea mai mare parte – din puterea lor către  autoritățile publice, cu menirea de a le apăra libertatea, iar nu de a o încălca. Această cedare de putere are la bază contractul social, dar nu se face prin contractul social, ci prin intermediul raporturilor de reprezentare verticală ascendentă, asigurată de sistemul electoral, temei al constituirii autorităților publice, cu atribuții limitate, a căror depășire trebuie să fie sancționată pentru abuz de putere.

Pe cît de depărtat este contractul social de contractul civil, pe atît de apropiată este ideea de mandat public de ideea de mandat privat. Chiar dacă unul se constituie  pe verticală și altul pe orizontală, raportul de mandat public și raportul de mandat privat se aseamănă pentru că mandatarul, adică persoana care primește o anumită putere, este, în final, o persoană determinată. Într-adevăr, în raporturile de reprezentare de drept public, mandatarii – adică parlamentarii, aleșii locali, demnitarii și funcționarii publici – sînt întotdeauna determinați, iar puterile (atribuțiile sau competențele lor) sînt, de asemenea, determinate și limitate. Aceste puteri nu trebuie să fie exercitate în interes propriu de cei cărora le-au fost încredințate, ci în interesul membrilor comunității. S-a modificat astfel în contextul democrației constituționale chiar ideea de putere politică, transformată dintr-un mijloc de dominare și supunere într-unul de apărare și slujire.

Astăzi, cînd se produc asalturi din ce în ce mai puternice și mai periculoase împotriva democrației constituționale, este necesară solidarizarea forțelor intelectuale care cred în acest sistem politic. Pot fi găsite soluții pentru a-i asigura continuitatea numai printr-un nou recurs la ideile de contract social și de reprezentare verticală ascendentă. Aceste mari invenții ale gîndirii politice moderne n-ar trebui să fie abandonate. Sigiliul lor și-a pus marca pe toate instituțiile politice care apară libertatea și demnitatea persoanei.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.