O maimuțăreală

Publicat în Dilema Veche nr. 783 din 21-27 februarie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Dacă aș fi fost american, cel mai probabil aș fi fost înclinat să-l susțin, e drept, cu inima îndoită, pe Trump. Dacă aș fi fost britanic, cred că aș fi fost un brexiteer plin de dubii. De ce, totuși, dincolo de antipatia pe care o simt pentru stilul primitiv al președintelui american și dincolo de pro-europenismul meu aș fi avut aceste opțiuni? Pentru că detest activismul dirigențial al acestei stîngi globalizante, corectitudinea politică dusă la cote isterice și ideile de o simplitate imbecilă (cum ar fi aceea că există sărăcie pe lume pentru că există bogați!). Pentru că nu-mi place să văd cum Uniunea Europeană comite impostura colosală de a se substitui Europei (UE e un simplu episod politic benefic din istoria enormă, cu mii de episoade politice benefice ori malefice, a Europei și mă irită să văd că cine e critic cu UE e imediat etichetat ca „anti-european“; poți să fii 100% european și să nu-ți placă Juncker, să nu-ți placă politicile UE în nu știu ce domeniu, să ai rezerve cu privire la necesitatea unui ditamai Parlamentul European; nimeni, nici măcar UE, nu este îndreptățit să asume un monopol pe identitatea europeană!). Pentru că formulele de socialism post-comunist de azi mi se par la fel de distrugătoare ca formulele de comunism post-socialist în care mi se spunea pînă în 1989 că trăiesc. Pentru că vreau ca statul să fie cît mai departe de mine, iar viața mea să curgă, firesc, în mijlocul comunității căreia îi aparțin în mod natural și nu în mijlocul unor oameni cu care nu vreau să am de-a face și care ajung în viața mea pentru că, altfel, statul nu poate fi. Pentru că am o părere foarte proastă despre elitele politice democratice de azi, care mi se par stupide, vanitoase și incompetente. În fine, sînt multe motive. Dar nu sînt nici american și nici britanic. Sînt român. Și asta schimbă totul. Nu în credințele mele și nici în privința modului în care aș vrea să-mi trăiesc viața. Pe scurt, tocmai credințele care m-ar fi făcut să fiu un adversar al UE, dacă eram american sau britanic, mă fac să fiu un susținător total al UE, fiind român.

Îmi dau bine seama că o Românie desprinsă de Uniune sau o Uniune mai slabă cu România în interior ar fi, pentru mine și pentru cei din jurul meu, scenarii de coșmar. Încercînd să-mi exersez luciditatea pe cît pot, văd așa: dacă acest popor român al meu, cu suma lui de defecte și calități, ajunge să fie deplin suveran în propria noastră țară va fi o nenorocire, înainte de toate, pentru noi înșine. Dezastrul pentru România ar fi să încapă exclusiv pe mîna românilor! Dacă vrem să trăim cît de cît în siguranță și cît de cît în prosperitate, nu o putem face decît în interiorul UE, supunîndu-ne regulilor UE. Nu zic că aceste reguli îmi plac în totalitate, dar măcar îmi creează condițiile unei vieți decente și, mai ales, îmi permit să mă lupt pentru ceea ce cred. Lucid vorbind, orice alt aranjament pentru România de azi e mult mai rău. Putem visa la cai verzi pe pereți, desigur – eu vorbesc despre ceea ce este pe masa istoriei acum și despre alegerile pe care chiar le avem.

În aceste condiții, sesizez că un fel de maimuțăreală conservatoare anglo-americană, ceva ca o „fiță“, a dat peste unii dintre amicii mei de idei și planuri. Amorezați, de departe, de Trump și admiratori ai Brexit-ului, adică fermecați de ceea ce pentru mine este tocmai impasul conservatorismului, unii conservatori români vorbesc acid despre UE, pe care o asemuiesc Uniunii Sovietice, și argumentează că UE are, în general, un rol mai degrabă malefic decît benefic asupra românilor. Astfel, poate fără să vrea, se fac purtătorii unui mesaj conspiraționist, de genul „statului paralel“, al „experimentului“ pe care structuri progresiste oculte îl fac cu România, devenită un fel de cobai în nu știu ce scop. Mi-e greu să pricep cum poți fi să fii un conservator român și să vorbești astfel. Să te joci de-a conservatorul american pe malul Dîmboviței este, dramaturgic vorbind, o comedie de tot hazul. Forța de seducție a Americii este enormă – eu, cel dintîi, îndrăgostit de America pînă peste urechi, o mărturisesc. Dar, totuși, e util să facem o diferență. Imitarea Americii în gesticulația ei de televizor e ridicolă și oțioasă; adeziunea la valorile americane, însă, este cu totul altceva.

Pe de altă parte, într-o cheie ceva mai serioasă, ceea ce numesc eu în acest text maimuțăreală este exact ceea de adevăratul conservator român Titu Maiorescu denunța ca fiind „forma fără fond“. Absolut nimic din acea realitate românească ce ar putea interesa pe un conservator nu seamănă cu realitatea americană. Or, conservatorismul presupune un neobosit exercițiu de luciditate. Fantasmele sînt ale socialiștilor, iar ambițiile orbitoare sînt ale liberalilor. Realismul și prudența sînt/trebuie să fie coordonatele de bază ale conservatorilor. Da, cred că, în condițiile societății britanice, conservatorismul te-ar putea duce la o opțiune anti-UE, după cum știu bine că în lumea nord-americană conservatorismul este izolaționist. Dar distanța dintre UK ori USA și România este cosmică.

În condițiile lumii românești, este imposibil să fii conservator și să vrei să ieșim din UE. Pentru simplul motiv că un conservator știe că suveranitatea nu este un scop, ci un mijloc. Un conservator știe că scopul unei națiuni este prezervarea și prosperitatea. Suveranitatea este doar un mijloc – mă ajută sau nu să ating scopul? Lucid, lucid pînă la durere, răspunsul meu este că poporul român, așa cum este el acum, nu este capabil să folosească suveranitatea în scopul prezervării și creșterii prosperității sale. Iată de ce: opțiunile sale sînt, în general, catastrofale; civismul lui e la pămînt, iar micile elite civice pe care le-a produs sînt lamentabile; capacitatea sa de a-și crea viitor politic este, practic, zero; confuzia totală în care se află l-a adus în situația de a nu mai putea distinge între onestitate și ipocrizie, între cinste și hoție, între pricepere și nepricepere; tradiția sa anomică este tot mai pregnantă. Ca o concluzie: poporul român de azi este complet lipsit de patriotism, în sinea lui își detestă țara, pe care o înjură și o fură de cîte ori poate, iar în fața străinilor este obsedat să arate că merită respect. Iar cei care cred despre ei că sînt patrioți sînt, de regulă, pradă unei triste iluzii de sine. A fi conservator înseamnă a fi conștient de toate astea pînă la insomnie. Și ce soluții ar putea exista pentru prezervare și prosperitate cu un popor aflat în acest stadiu? Practic, nici una în afara UE.

Mărturisesc că n-aș fi dat atenție acestei mici și, admit, spectaculoase facțiuni de prieteni dacă nu aș fi văzut că propaganda progresismului face din joaca lor puțin iresponsabilă (ca orice joacă) un cap de acuzare la adresa oricărui conservator de azi, prezentînd un derapaj mai degrabă ludic drept o trăsătură esențială de identitate a unui întreg grup. Știu bine că propaganda înseamnă să abuzezi de prostia colectivă, știu bine că prostia colectivă este abisală aici și acum, așa că am ținut că exprim public această opinie personală, rugîndu-mă să ajute la ceva…

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.